Leben und Werk
Regina Elisabeta – Carmen Sylva. Viaţa şi opera literară (1843-1916)
„Oare nu este destinul meu unul minunat cu tragismul său, cu dulceaţa lui, cu strâmtoarea unei închisori şi ţărmuri nelimitate? Fără de una, nici cealaltă nu ar fi fost posibilă, doar că eu nu pot profita prea mult, eu simt doar strâmtoarea.– Deseori mă gândesc acum, noaptea, la destinul meu şi cred că mi s-ar putea ierta, totuşi, que je suis une grande révoltée .“
„Cu pana în mână sunt o cu totul altă persoană.“
1843
Neuwied, 29 decembrie: Se naşte Elisabeth Pauline Ottilie Luise, printesă de Wied, primul copil al Principelui Hermann de Wied şi a Principesei Maria, născută Prinţesă de Nassau-Weilburg.
1855-60
Elisabeta primeşte lecţii în domenii umaniste (istorie, literartură, gramatică, istoria artei, istoria religiei) şi exacte (matematică şi fizică). Învaţa de mică, pe lângă limba maternă germana, mai multe limbi străine: engleză, franceză, italiană, dar şi latină şi greaca veche. Primeşte lecţii de filosofie de la tatăl ei.
1861
Prima întâlnire cu Prinţul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen la Curtea prusacă din Berlin, relatată mai târziu în cartea semnată de Carmen Sylva, Mein Penatenwinkel (Colţul penaţilor mei, 1908).
1863-64: Călătorie în Rusia (Moskau şi St. Petersburg) împreună cu mărtuşa ei, Marea Ducesă Elena a Rusiei. Primeşte lecţii de pian de la Anton Rubinstein und Clara Schumann.
1864:
Moartea tatălui, Principele Hermann de Wied.
1864-66:
Mai multe călătorii în Elveţia împreună cu mărtuşa ei, Marea Ducesă Elena a Rusiei.
1866-68:
Călătorii în Italia, Suedia şi Franţa.
1866-1869
1866: Prinţul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen este ales Domn al României. 8/20 mai 1866: sosirea în România; 10/22 mai 1866: Domnitorul Carol depune jurământul în Camera Deputaţilor din București. 1867: Carol începe proiectul de construcţie a unei reţele de căi ferate în ţară. 1867: Domnitorul sprijină cu mijloace financiare proprii Ministerul de Război pentru procurarea de armament și plata restantă a ofiţerilor. 1868: Se votează Legea pentru construirea și exploatarea reţelei de căi ferate. Se votează Legea privind organizarea forţelor armatei, promulgată de Domnitorul Carol în 11 iunie 1868.
1869
12 octombrie 1869: Logodna cu Domnitorul Carol al României, la Colonia (Köln, Germania), relatată mai târziu în cartea semnată de Carmen Sylva, Mein Penatenwinkel (1908); logodna este sărbătorită în familie la 16 octombrie la Neuwied.
Octombrie 1869: Elisabeta începe să înveţe limba română.
15 noiembrie1869: Nunta în palatul de la Neuwied.
Decembriea 1869: Pereche princiară soseşte în România.
1870
27 august / 8 spetembrie 1870, Bucureşti: Se naşte fiica perechii domnitoare, Maria (alintată Itty).
Elisabeta Doamna sprijină terminarea construcţiei la Azilul „Elena Doamna“ și contribuie financiar la construirea unei capele a azilului.
1870-71
Criză a tronului românesc pe fondul războiului dintre Germania și Franţa; în faţa ameninţării cu detronarea venite din partea liberalilor radicali, Domnitorul răspunde cu propria‑i stratagemă a abdicării; în același timp, conservatorii îl îndeamnă pe domnitor să nu părăsească tronul României.
1871
Cuplul princiar călătorește prin România pentru a cunoaște mai bine meleagurile și pentru a li se arăta românilor.
1872
Martie-aprilie: sejur de tratament al Elisabetei în Italia.
1873
Călătoria familiei princiare în Germania, vizite la părinţi, la Sigmaringen şi Neuwied.
1874
28 martie/ 9 aprilie 1874 (Joia Mare), Bucureşti: moare fiica perechii domnitoare, Maria, în urma îmbolnăvirii de difterie. Este înmormântată în parcul Palatului Cotroceni.
1875
10/22 august 1875: se încep lucrările de construcţie a Castelului Peleș, în cinstea căruia Principesa Elisabeta scrie poezia în germană In den Grundstein von Castel Pelesch (tradusă sub titlul: La temelia Castelului Peleș).
1875
Elisabeta se împrieteneşte cu poetul şi diplomatul român Vasile Alecsandri care o încurajează să traducă din poezia românească în limba germană.
1876
Elisabeta Doamna fondează „Societatea Naţională de Cruce Roșie“.
1877-78
16/ 28 august 1877: războiul ruso-turc. Ţarul Alexandrul al II-lea cere ajutorul Domnitorului Carol şi al armatei române în luptele de la graniţa de sud a Dunării. Victoria armatei române de la Plevna marchează câştigarea independenţei României faţă de Imperiul Otoman.
Elisabeta Doamna înfiinţează un serviciu de ambulanţă și construiește cu mijloace proprii în curtea Palatului Cotroceni două barăci-spital în care îi îngrijește pe soldaţii răniţi, îndemnându‑le pe doamnele din înalta societate să‑i urmeze exemplul.
1878
Iunie/ iulie 1878: Congresul de la Berlin recunoaşte independenţa şi suveranitatea României, dar cu condiţii dureroase pentru români: cedarea Basarabiei către Rusia, primind în schimb Dobrogea şi portul de la Constanţa.
Elisabeta Doamna publică poezii româneşti traduse în germană (îndeosebi de Vasile Alecsandri) în reviste din Germania.
Elisabeta Doamna publică sub pseudonimul E. Wedi prima traducere în germană a unei poezii de Mihai Eminescu.
1879
Ziua de 10 mai devine sărbătoare naţională: începând cu 1879, la 10 Mai se sărbătoreau urcarea pe tron a Domnitorului Carol și independenţa României.
Elisabeta Doamna înfiinţează „Institutul Surorilor de Caritate“ cu mijloace personale.
1879
Septembrie-octombrie: sejur de tratament al Elisabetei în Ţările de Jos, la Scheveningen şi Amsterdam.
1880
21 noiembrie/ 3 decembrie 1880, Sigmaringen: Prinţul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul Domnitorului Carol, devine prinţ moştenitor al României.
Elisabeta începe activitatea de scriitoare sub pseudonimul „Carmen Sylva”.
Primele publicaţii de texte literare ale Elisabetei în Germania:
„Sappho“ (poem epic), Leipzig: F. A. Brockhaus.
„Hammerstein“ (poem epic), Leipzig: F. A. Brockhaus.
1881
14/ 26 martie 1881: prin votul Parlamentului, România devine regat.
10/ 22 mai 1881: Incoronarea lui Carol I. şi a Elisabetei ca primă pereche regală a României.
Regina își intensifică activitatea umanitară în România, susţinând și încurajând diferite proiecte sociale. Se înfiinţează „Societatea Regina Elisabeta“ de donaţii ale Familiei regale pentru proiecte sociale și societatea „Furnica“ de încurajare a industriei casnice.
Publicaţii:
În Germania apare volumul „Rumänische Dichtungen“ (Poezii românesti) cu traduceri în germană de Carmen Sylva şi Mite Kremnitz, volum care până la izbucnirea Primului Război Mondial va fi cel mai relevant volum de poezie românească în Germania.
Regina începe o colaborare literară cu scriitoarea germană Mite Kremnitz (cumnata lui Titu Maiorescu, soţia doctorului Wilhelm Kremnitz, care devine medic al curţii de la Bucureşti). Colaborarea literară a reginei cu Mite sub pseudonimul dublu „Dito und Idem“ durează până în jurul anului 1889. Dito şi Idem publică mai multe volume comune în Germaina (proză, romane epistolare, o piesă de teatru).
1882
Sejur de tratament al Elisabetei în Italia şi Germania. La Segenhaus invită mai mulţ scriitori, artişti şi muzicieni, printre care poetul Vasile Alecsandri, sculptorul german Carl Cauer şi compozitorul suedez Ivar Hallström.
Publicaţii:
„Leidens Erdengang. Ein Märchenkreis“, Berlin: Duncker.
„Die Hexe“, (poem epic), inspirat de o statuetă a lui Carl Cauer, Berlin: Duncker.
„Ein Gebet“, (nuvelă), Berlin: Duncker.
„Jehovah“, (poem epic), Berlin: Duncker, 1882 şi Leipzig: Friedrich, 1882.
„Les pensées d’une reine“ (aforisme în limba franceză), volum îngrijit şi cu o prefaţa despre Carmen Sylva de scriitorul francez Louis Ulbach, Paris: Calmann-Lévy.
1882/83
La sfârşitul anului 1882 apare în România ediţia în traducere română a volumului „Poveştile Peleşului“ (tradusă de Dimitrie A. Sturdza care însă nu este menţionat în volum). Cartea este distribuită în şcolile româneşti ca premiu pentru elevi. În Germania volumul apare în primăvara anului 1883, prima ediţie este expirată deja în aprilie 1883, încât se reeditează în acelaşi an La Bonn şi Leipzig.
Publicaţii:
„Poveştile Peleşului“, Bucureşti: Editura Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
„Pelesch-Märchen“ („Aus Carmen Sylva’s Königreich“, Bd. 1), Bonn: Strauss; Leipzig: Friedrich.
1883
25 septembrie/ 7 oktombrie 1883: inaugurarea Castelului Peleş.
1884
Publicaţii:
„Meine Ruh'“ (poezii), Leipzig: W. Druglin; Berlin: Duncker, 1884.
„Handzeichnungen“ (schiţe, povestiri), Berlin, Duncker.
„Mein Rhein“ (poezii), Leipzig: Titze.
Apare primul roman epistolar în colaborare cu Mite Kremnitz sub pseudonimul „Dito und Idem“:
„Aus zwei Welten“, Leipzig: Friedrich.
1885
Regina sprijină înfiinţarea societăţilor caritative „Munca” şi „Albina”.
Publicaţii:
„Durch die Jahrhunderte“, „Aus Carmen Sylva’s Königreich“, Leipzig: Friedrich („De prin veacuri. Din Regatul lui Carmen Sylva“, vol. 2, conţinând povestiri şi legende româneşti de la Decebal şi până la Carol I, repovestite pentru copii; volum dedicat poetului V. Alecsandri)
Elisabeta traduce în germană romanul scriitorului francez Pierre Loti, „Pecheurs d’Islande“: „Islandfischer“, Bonn: Strauss.
1886
Regina începe să organizeze la Palatul regal din București și la Castelul Peleș reprezentaţii artistice și muzicale, invitând artiști cunoscuţi ai vremii din România și din străinătate.
Regina începe să picteze Evangheliaarul de la Curtea de Argeș, în stilul missalelor medievale; o va termina în 1892 și o va dona mănăstirii în memoria fiicei sale, Principesa Maria.
Publicaţii:
„Mein Buch“, Düsseldorf: Felix Bagel.
„Astra“ (roman epistolar de Dito şi Idem), Bonn: Strauss.
„Anna Boleyn“ (tragedie de Dito şi Idem), Bonn: Strauss.
1887
Regina îl invită pe scriitorul francez Pierre Loti la Sinaia.
Publicaţii:
„Es klopft“ (nuvelă), Regensburg: Wunderling.
„Feldpost“ (roman epistolar de Dito şi Idem), Bonn: Strauss.
1888
Pierre Loti publică la Paris a doua ediţie revizuită de el a volumului de aforisme în limba franceză ale reginei, „Les pensées d’une reine“ (1888). Academia franceză îi acordă reginei premiul Botta pentru literatură.
Vizita împărătesei Elisabeta a Austro-Ungariei (Sisi) la Sinaia.
Publicaţii:
„Pelesch im Dienst“ (poveste autobiografică), Bonn: Strauss.
„Rache und andere Novellen“ (nuvele de Dito şi Idem), Bonn: Strauss.
1889
Prinţul moştenitor Ferdinand se stabileşte în Romania.
Călătoria Elisabetei la Domburg (Olanda). Compozitorul german August Bungert scrie aici muzica la poeziile Elisabetei pentru ciclul de cântece „Eine Reise in Liedern“ (O călătorie în cântece).
Publicaţii:
„Lieder aus dem Dimbovitzathal“ (resp. „Der Rhapsode der Dimbovitza“/ Rapsodul Dâmboviţei), volum poezii de Elena Văcărescu, în limba franceză, inspirate din poezia populară românească, traduse de Regina Elisabeta în germană; volum publicat la editura Srrauss din Bonn.
Sejur la Segenhaus împreună cu Elena Văcărescu (domnişoară de onoare a reginei) şi compozitorul August Bungert pentru a pune pe note poeziile din volumul „Der Rhapsode des Dâmbovitza“ (Rapsodul Dâmboviţei).
1890
Regina Elisabeta devine membră de onoare a Academiei Române.
Călătorie în marea Britanie şi sejur de tratament la Llandudno (în Ţara Galilor) unde Elisabeta este onorată de barzi cu titlul de „Bardess of Wales“ (poetă a Ţării Galilor)
Elisabeta o vizitează pe Regina Victoria a Marii Britanii la Balmoral.
Sejur la Neuwied pentru a pregăti punerea în scenă a piesei „Meister Manole“ la Burgtheater din Viena, 1891.
Publicaţii:
„Deficit“ (roman), Bonn: Strauss.
„Frauenmuth“ (volum de piese de teatru), Bonn: Strauss.
„Die Sphynx“ (poezie a reginei publicată în scrisul ei olograf şi cu ilustraţii pictate de ea, cu note muzicale de August Bungert şi traducerea poeziei în franceză de Elena Văcărescu), Friedrich Luckhardt, Berlin şi G. Schirmer: New York.
„Vom Amboß“ (aforisme), Bonn: Strauss.
1891
Jubileul de 25 de ani ai domniei Regelui Carol I.
1891/92
Principele moştenitor Ferdinand se îndrăgosteşte de Elena Văcărescu, domnişoara de onoare preferată a Reginei Elisabeta care încurajează relaţia lor şi favorizează logodna. Clasa politică română fiind impotriva unei căsătorii a principelui cu o descendentă a boierimii din România, şi Regele Carol I respinge ideea unei căsătorii a celor doi. Între Elisabeta şi Carol I izbucneşte un conflict conjugal (după cum arată corespondenţa dintre ei de la acea vreme) care ia proporţii politice.
Elisabeta pleacă în sejur de tratament la Veneţia, însoţită Elena Văcărescu. Aici o vizitează şi Pierre Loti.
În septembrie Regele Carol o desparte pe Regină de Elena Văcărescu şi o lasă la tratament la Pallanza, deoarece Elisabeta suferă de o paralizie a picioarelor. Regina rămâne la Pallanza până în aprilie 1892. Aici o vizitează arhitectul regal André Lecomte du Nouy timp de 7 luni, din îndemnul regelui. Lecomte o îndrumă pe regină la pictură, sfătuind-o pentru miniaturile în stil medieval la care lucrează (pentru Evangheliarul de la Curtea de Argeş) şi colaborează la ilustratea unei cărţi de poveşti a reginei, „Monsieur Hampelmann“, publicată ulterior, în 1898, la Bucureşti.
Publicaţii:
„Handwerkerlieder“ (poezii), Bonn: Strauss.
„Heimath“ (poezii), Bonn: Strauss.
„Meerlieder“ (poezii), Bonn: Strauss.
„Weihnachtskerzchen von Pallanza“ (poezii), Pallanza: Vercellini.
1892
Regina Elisabeta se stabileşte la Segenhaus lângă Neuwied, în vila mamei sale, unde rămâne până se reface, în 1894.
În iunie, la München, are loc logodna Prinţului Moştenitor Ferdinand cu Prinţesa Maria de Edinburgh.
15 august 1892: Prinţesa Maria de Edinburgh, împreună cu mama sa, Marea Ducesă Maria, Ducesă de Edinburgh şi de Saxa-Coburg, o vizitează pe Regina Elisabeta la Segenhaus.
Publicaţii:
„Meister Manole“ (piesă de teatru), Bonn: Strauss.
„Bucarest“ (eseu în limba franceză), publicat în: Les Capitales du Monde, No. 12, P. 297-320, Paris.
1892/93
29 decembrie 1892/ 10 ianuarie 1893: nunta perechii moştenitoare a României la palatul de la Sigmaringen. Regina Elisabeta nu ia parte, fiind mai departe paralizată la picioare.
3 octombrie 1893: se naşte Principele Moştenitor Carol, primul copil al perechii moştenitoare Ferdinand şi Maria ai României (care va deveni Regele Carol al II-lea).
1893
Elisabeta este în continuare în exil la Segenhaus.
Publicaţii:
„Um ein paar Stiefelchen“ (comedie), Neuwied: Strüder.
1894
Septembrie 1894: Regina Elisabeta revine în România.
29 septembrie 1894: se naşte Prinţesa Elisabeta, fiica perechii moştenitoare Ferdinand şi Maria ai României (care va deveni regina Greciei).
15 noiembrie 1894: nunta de argint a perechii regale Carol I şi Elisabeta.
1895
14 martie 1895: Regele Carol I inaugurează Biblioteca Universitară „Carol I“ din București şi înfiinţează Fundaţia Carol I, donând suma de 200.000 de lei Ministerului Cultelor și Învăţământului ca sprijin financiar.
14/ 26 septembrie 1895: Inauguratea Podului peste Dubnăre de la Cernavodă. Regele Carol I bate simbolic ultimul nit.
1896
Septembrie 1896: Vizita Împăratului Franz Joseph al Austro-Ungariei la Bucureşti şi Sinaia.
Regina acordă patronajul onorific Policlinicii „Regina Elisabeta“ care le oferă consultaţii gratuite celor nevoiași.
1898
Regina îl cunoaște pe George Enescu, pe care îl „adoptă sufletește“ și căruia îi sprijină cariera muzicală.
Publicaţii:
„Monsieur Hampelmann“, carte de poveşti în patru limbi: germană, română, franceză, engleză, ilustraţii de André Lecomte du Nouy, arhitectul Casei regale, şi facsimile ale textului în scrisul olograf al reginei; Bucureşti: Carol Göbl. Ilustraţiile pentru carte au fost realizate de André Lecomte du Nouy în 1892 la Pallanza.
1899
27 dezember 1899: se naşte Prinţesa Maria (alintată Mignon), fiica perechii moştenitoare Ferdinand şi Maria ai României (care va deveni regina Iugoslaviei).
Publicaţii:
„Die beiden Masken“(„Les deux Masques“) de Paul de Saint-Victor, tradusă din franceză în germană de Carmen Sylva, 3 volume, Berlin: Duncker, 1899-1900.
1900
Publicaţii:
„Thau“ (poezii), Bonn.
„Seelengespräche“ (texte religioase), Bonn: Strauss.
1901
Publicaţii:
„Märchen einer Königin“ (poveşti), cu ilustraţii de Elias, Fidus, Kado, Bonn: Strauss.
1902
Moartea mamei reginei, principesa-văduvă Maria de Wied. Elisabeta moşteneşte Villa Segenhaus lângă Neuwied pe care o foloseşte ca loc de întâlnire cu artişti şi cărturari.
Publicaţii:
„Es ist vollbracht. Das Leben meines Bruders Otto Nicholas, Prinz zu Wied“ (Povestea vieţii fratelui mezin al Elisabetei), Berlin: Duncker.
1903
Regina Elisabeta înfiintează Institutul evanghelic al Diaconeselor la Bucureşti.
5 august 1903: se naşte prinţul Nicolae, fiul perechii moştenitoare Ferdinand şi Maria ai României.
1903
Sejur al reginei la Segenhaus în septembrie. Printre invitaţi se află violonistul George Enescu, celistul Dimitrie Dinicu şi secretarul reginei Edgar Dall’Ordo, de asemenea violonist. Enescu compune muzica la poezia „Regen“ (Ploaie) de Carmen Sylva.
Publicaţii:
„Unter der Blume“ (poezii), Regensburg.
„Geflüsterte Worte“ (eseuri şi lirică), 5 volume, Regensburg: Wunderling, 1903-1912.
1904
Călătoria familiei regale şi princiare pe Dunăre din 27 aprilie/10 mai până la 3/16 mai 1904. Regina publică despre această călătorie în 1905 volumul german „Rheintochters Donaufahrt“, care apare şi în traducere în limba română „Pe Dunăre“.
Regina acordă înaltul patronaj diferitelor societăţi umanitare, dintre care și Societatea „Pâinea Zilnică“, înfiinţată în 1904.
Publicaţii:
„In der Lunca. Rumänische Idylle“ (povestire), volum dedicat lui George Enescu, cu două ilustraţii după picturi de Nicolae Grigorescu, Regensburg: Wunderling.
1905
Publicaţii:
„Rheintochters Donaufahrt“, Regensburg: Wunderling.
„Pe Dunăre“, Bucureşti: Socec.
1906
Se organizează o mare expoziţie naţională jubiliară în București cu ocazi a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I și 25 de ani de la proclamarea Regatului.
Inaugurarea proiectului pentru nevăzători „Vatra Luminoasă“ din București, iniţiat de Regina Elisabeta; Regele Carol I donează 500 000 de lei.
1907
În Moldova, izbucnește răscoala ţăranilor care cuprinde întreaga ţară, fiind nevoie de intervenţia armatei pentru a restabili ordinea.
Regina sprijină cultivarea viermilor de mătase și confecţionarea ţesăturilor de mătase, pentru a spori industria casnică la sate. Astfel, se înfiinţează Societatea „Ţesătoarea“.
Octombrie: vizita la București a Marelui Duce Vladimir al Rusiei.
22 octombrie, moartea fratelui Reginei Elisabeta, principele Wilhelm de Wied.
1908
23 decembrie 1908: se naște Principesa Ileana, al cincilea copil al cuplului princiar Ferdinand și Maria.
Publicaţii:
„Mein Penatenwinkel“ (memorii), Frankfurt am Main: Minjon.
1909
Aprilie 1909: vizita la București a Principelui Moștenitor al Prusiei Friedrich Wilhelm. Cu ocazia celei de‑a 70 aniversări, Regele Carol I primește de la Împăratul Wilhelm al II‑lea epoleţii și bastonul de feldmareșal al armatei germane.
20 aprilie 1909: Regina îi dăruiește Regelui de ziua sa un potir de cleștar cu un pocrovăţ împodobit cu mărgăritare, lucrat de mână chiar de Regină, însoţit de poemul „Der Kelch, der war von Bergcrystall“ („Potirul vieţii“).
Iulie 1909: vizita Arhiducelui Franz Ferdinand al Austro-Ungariei.
1910
April: vizita Regelui Carl Gustav al Suediei la Sinaia.
1911
August: vizita Principelui Moștenitor al Imperiului Otoman Jussuf Izzedin la Sinaia.
1912
Cu ocazia împlinirii a 35 de ani de la victoria de la Plevna, Regele Carol I primește de la Ţarul Nicolae al II‑lea bastonul de feldmareșal al armatei ruse.
3 decembrie 1912: se naște Principele Mircea, ultimul copil al cuplului princiar Ferdinand și Maria.
1913
În urma unei conflagraţii, România preia Cadrilaterul. 10 august 1913: Pacea de la București.
Publicaţii:
„Aliunde“ (aforisme în limba franceză, cu o dedicaţiea reginei în memoria doamnei ei de onoare Catherine Ecsarho), Bucureşti: Minerva.
29 decembrie 1913: sărbătorirea împlinirii celor 70 de ani ai Reginei.
1914
Izbucneşte Primul Război Mondial. Deși Regele îşi doreşte ca ţara să intre în război alături de Puterile Centrale, Consiliul de Coroană stabilește neutralitatea României.
1/14 iunie 1914: vizita Ţarului Nicolae al II‑lea și a Familiei imperiale ruse la Constanţa.
27 septembrie/ 10 octombrie 1914, Sinaia: moare la Sinaia Regele Carol I și este înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș.
Regina văduvă Elisabeta se retrage la Curtea de Argeș.
1915
Elisabeta revine la București pentru o operaţie de cataractă.
1916
18 februarie / 2 martie 1916: Regina Elisabeta moare la București și este înmormântată la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și de fiica lor, Principesa Maria, decedată în 1874 (ale cărei oseminte au fost aduse atunci de la Cotroceni la Curtea de Argeș).