{"id":224,"date":"2021-03-25T14:50:56","date_gmt":"2021-03-25T13:50:56","guid":{"rendered":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/?p=224"},"modified":"2021-09-03T10:48:18","modified_gmt":"2021-09-03T08:48:18","slug":"monsieur-hampelmann-lecomte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/archive\/224","title":{"rendered":"Exilul Reginei Elisabeta a Rom\u00e2niei (Carmen Sylva) \u015fi prelucrarea lui literar\u0103 \u00een poveste"},"content":{"rendered":"

Monsieur Hampelmann (Domnul Pulcinel)<\/em> \u2013 o poveste <\/strong>a Reginei Elisabeta a Rom\u00e2niei (Carmen Sylva) ilustrat\u0103 de arhitectul Casei regale, Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff\u00a0 <\/strong><\/p>\n

Silvia Irina Zimmermann<\/p>\n

 <\/p>\n

Fire romantic\u0103, sensibil\u0103, pasionat\u0103 de frumos, deosebit de creativ\u0103 \u015fi plin\u0103 de entuziasm pentru ideea unei misiuni al\u0103turi de augustul ei so\u0163 pe tronul Rom\u00e2niei, Regina Elisabeta \u015fi-a dorit mai presus de toate copii \u00een c\u0103s\u0103toria cu Regele Carol I \u015fi a suferit foarte mult din cauza ne\u00eemplinirii acestei dorin\u0163e. R\u0103m\u00e2n\u00e2nd ve\u015fnic neconsolat\u0103 dup\u0103 pierderea singurului copil, regina a \u00eencercat, totu\u015fi, s\u0103-\u015fi aline suferin\u0163a prin literatur\u0103, muzic\u0103, art\u0103 \u015fi mai ales prin numeroasele ei acte de binefacere. Pe l\u00e2ng\u0103 pierderea fiicei, Principesa Maria (1870-1874), la o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103, \u015fi m\u00e2hnirea de a r\u0103m\u00e2ne mai departe f\u0103r\u0103 de copii \u015fi, mai ales, f\u0103r\u0103 a putea oferi un mo\u015ftenitor pentru dinastia \u0163\u0103rii, exilul Reginei Elisabeta \u00een anii 1891-1894 a \u00eensemnat o alt\u0103 perioad\u0103 deosebit de grea din via\u0163a ei. \u00cen anii de exil, regina a fost profund marcat\u0103 de suferin\u0163\u0103 \u015fi am\u0103r\u0103ciune \u015fi de \u00eengrijorare asupra propriului destin, dup\u0103 cum stau m\u0103rturie textele literare \u015fi epistolare p\u0103strate din acest timp. Din primele luni ale exilului reginei \u00een Italia, la Pallanza (din 16 septembrie 1891 \u015fi p\u00e2n\u0103 la 1 iunie 1892[1]<\/a>), ne-a r\u0103mas ca m\u0103rturie literar\u0103 povestea Monsieur Hampelmann<\/em> (<\/em>Domnul Pulcinel)<\/em>, \u00een care descoperim asem\u0103n\u0103ri cu destinul \u015fi personalitatea augustei autoare, eroul din poveste devenind un alter-ego al reginei, dornic\u0103 s\u0103 aduc\u0103 bucurie \u015fi a c\u0103rei m\u0103rinimie merge p\u00e2n\u0103 la jertfa de sine.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Edi\u0163ia princeps a pove\u015ftii cu titlurile \u015fi textul pove\u015ftii \u00een patru limbi (german\u0103, rom\u00e2n\u0103, francez\u0103 \u015fi englez\u0103): Monsieur Hampelmann<\/em>. Domnul Pulcinel. Monsieur Polichinelle. The Story of Mr. Jumping Jack<\/em>, a fost publicat\u0103 c\u00e2\u0163iva ani mai t\u00e2rziu dup\u0103 revenirea Reginei Elisabeta \u00een Rom\u00e2nia \u00een septembrie 1894. Cu toate c\u0103 edi\u0163ia publicat\u0103 nu ofer\u0103 nicio informa\u0163ie despre anul, editura \u015fi locul public\u0103rii (probabil \u00een 1898, la editura Carol G\u00f6bl din Bucure\u015fti[2]<\/a>), dintr-o scrisoare a reginei c\u0103tre Regele Carol I, trimis\u0103 din Segenhaus (l\u00e2ng\u0103 Neuwied, \u00een Germania) \u015fi datat\u0103 12 decembrie 1892, afl\u0103m c\u0103 povestea a fost finalizat\u0103 \u00een anul 1892: \u201eTerminat, scris \u015fi tradus Hampelmann pentru Otto-Haus care are datorii.\u201d[3]<\/a> Iar pe ultima ilustra\u0163ie din facsimilele c\u0103r\u0163ii publicate g\u0103sim men\u0163ionat\u0103 datarea ilustratorului Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff, \u00een limba francez\u0103: \u201ePallanza 7 Avril 1892\u201d. Realizat\u0103 ini\u0163ial \u00eentr-o edi\u0163ie de lux, povestea se adresa \u00eendeosebi copiilor din familiile aristocrate \u015fi \u00eenst\u0103rite. Inten\u0163ia reginei era de a dona c\u00e2\u015ftigul ob\u0163inut din v\u00e2nzarea c\u0103r\u0163ii casei de orfani \u015fi copii surdo-mu\u0163i din Neuwied, \u201eOtto-Haus\u201d, patronate de mama reginei, Principesa-v\u0103duv\u0103 Maria de Wied (1825-1902), \u015fi numite astfel \u00een memoria fratelui mezin al reginei, Principele Otto de Wied (1850\u20131862), mort la numai 11 ani. Edi\u0163ia princeps a c\u0103r\u0163ii de pove\u015fti cuprindea, pe l\u00e2ng\u0103 textul pove\u015ftii \u00een patru limbi, facsimilele paginii de titlul pictate de regin\u0103 \u015fi ale paginilor pove\u015ftii cu scrisul reginei, \u00eentr-o caligrafie stilat\u0103 \u015fi cu ornamente pentru majusculele de la \u00eenceputul paragrafelor, asem\u0103n\u0103tor manuscriselor cu miniaturi medievale. \u00cempreun\u0103 cu ilustra\u0163iile ad\u0103ugate de Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff pe paginile scrise de regin\u0103, \u00een genul c\u0103r\u0163ilor pentru copii de la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea, de o naivitate plin\u0103 de candoare, Domnul Pulcinel<\/em> este o carte \u00eenc\u00e2nt\u0103toare at\u00e2t pentru copii, c\u00e2t \u015fi pentru cei mari.<\/p>\n

\"\"<\/a> \"\"<\/a><\/p>\n

Povestea Reginei, Domnul Pulcinel<\/em> este o duioas\u0103 parabol\u0103 despre dragoste \u015fi devotament, despre am\u0103r\u0103ciunea desconsider\u0103rii pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi despre r\u0103spl\u0103tirea frumuse\u0163ii sufletului \u00een\u0103l\u0163at la cer. Pe de o parte, ea poate fi citit\u0103 ca o povestire fantastic\u0103 despre o marionet\u0103 din lemn \u00eensufle\u0163it\u0103, un fel de arlechin vesel \u015fi naiv, \u00eembr\u0103cat \u00een haine pestri\u0163e \u015fi purt\u00e2nd o masc\u0103 pe fa\u0163\u0103, unul din personajele tipice ale teatrului popular italian, Commedia dell’arte. \u00cen povestea reginei, arlechinul-marionet\u0103 dore\u015fte s\u0103 aduc\u0103 bucurie copilului care se joac\u0103 cu el, dar, dup\u0103 ce i se rup sforicelele \u015fi nu se mai poate mi\u015fca, moare de durere pentru c\u0103 fusese aruncat de copil.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, aceast\u0103 poveste poate fi citit\u0103 \u015fi prin oglinda destinului reginei aflat\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu vara anului 1891 \u00een exil, din cauza implic\u0103rii ei \u00een \u201eafacerea V\u0103c\u0103rescu\u201d, c\u0103ci \u00eencurajase rela\u0163ia Principelui Mo\u015ftenitor Ferdinand cu domni\u015foara ei de onoare preferat\u0103, Elena V\u0103c\u0103rescu. \u00cen primele luni de exil, Regina Elisabeta se stabile\u0219te \u00een Italia, suferind de o paralizie a m\u00e2inilor \u015fi a picioarelor.[4]<\/a> Sup\u0103rat\u0103 c\u0103 planul ei de a rom\u00e2niza dinastia prin c\u0103s\u0103torirea principelui mo\u015ftenitor al Rom\u00e2niei cu o rom\u00e2nc\u0103 fusese respins de \u00eentreaga clasa politic\u0103 din \u0163ar\u0103, regina suferea \u0219i din cauza desp\u0103r\u0163irii de Rom\u00e2nia, unde nu va putea reveni dec\u00e2t abia \u00een toamna anului 1894. \u00cen urm\u0103torii ani de exil (\u00eencep\u00e2nd din 5 iunie 1892 \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lunii iulie 1894), Regina Elisabeta se afl\u0103 la \u201eVila Segenhaus\u201d l\u00e2ng\u0103 Neuwied, re\u015fedin\u0163a mamei sale, principesa v\u0103duv\u0103 Maria de Wied. Coresponden\u0163a perechii regale din timpul exilului reginei relev\u0103 o criz\u0103 matrimonial\u0103 care luase propor\u0163ia unei afaceri de stat. Scrisorile arat\u0103 sup\u0103rarea \u015fi dezam\u0103girea Reginei Elisabeta, deoarece planul ei nu fusese \u00een\u0163eles nici m\u0103car de augustul ei so\u0163, iar la sf\u00e2r\u015fitul unei vie\u0163i pline de jertfe pentru \u0163ar\u0103 \u00eei p\u0103reau, astfel, toate eforturile z\u0103d\u0103rnicite. De asemenea, \u00een coresponden\u0163a perechii regale, afl\u0103m despre \u00eencerc\u0103rile \u015fi \u00eendemnurile repetate ale Regelui Carol I de a o face pe regin\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi schimbe atitudinea pesimist\u0103, pentru a-\u015fi rec\u0103p\u0103ta s\u0103n\u0103tatea \u015fi pentru a-i fi din nou devotata \u015fi iubita lui partener\u0103 de via\u0163\u0103 \u015fi pe tronul Rom\u00e2niei. \u00cen continuare red\u0103m dou\u0103 exemple din coresponden\u0163a perechii regale de la sf\u00e2r\u015fitul anului 1891<\/a>. Din scrisoarea Reginei Elisabeta c\u0103tre Regele Carol I, Pallanza, 15 decembrie 1891:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eAh, c\u00e2t de greu! At\u00e2t de grele sunt lacrimile tale, precum plumbul fierbinte picur\u00e2nd pe inima mea! Oare cum s\u0103 ie\u015fim din acest cumplit timp de suferin\u0163\u0103?\u2013 \u00centreaga mea via\u0163\u0103 am avut doar un<\/u> singur g\u00e2nd: s\u0103 d\u0103ruiesc bucurie \u015fi fericire! \u00cenc\u0103 dinainte s\u0103 pot vorbi, \u00eentindeam str\u0103jilor m\u00e2inile pentru a fi s\u0103rutate! Iar la 40 de ani nu puteam dormi, dac\u0103 una din servitoare se ar\u0103ta prost-dispus\u0103!\u2013 Doar pe mine toat\u0103 lumea avea voie s\u0103 m\u0103 m\u00e2hneasc\u0103, at\u00e2t de ad\u00e2nc \u015fi de amar, iar dup\u0103 aceea s\u0103 \u00eemi repro\u015feze c\u0103 ar fi vina mea, dac\u0103 m\u0103 sup\u0103r! Iar acum cuvintele mele<\/u> \u00ee\u0163i provoac\u0103 lacrimi, tocmai c\u00e2nd credeam c\u0103 fericirea se abate, \u00een sf\u00e2r\u015fit, asupra noastr\u0103, fericirea at\u00e2t de mult a\u015fteptat\u0103! Eu chiar \u00eencep s\u0103 devin supersti\u0163ioas\u0103 c\u0103 port ghinion. \u00cenc\u0103 din copil\u0103rie m\u0103 temeam s\u0103 m\u0103 ata\u015fez din nou de cineva, c\u0103ci to\u0163i cei pe care \u00eei \u00eendr\u0103geam, mureau. Te rog, bunul meu Ibi<\/em>[5]<\/a>! Nu mai fi trist! Mie \u00eemi este totuna dac\u0103 sunt trist\u0103, c\u0103ci eu, de altfel, mereu am fost melancolic\u0103, chiar \u015fi copil fiind. Mereu m-a b\u00e2ntuit g\u00e2ndul c\u0103 a\u015f aduce nefericire! La fel \u015fi \u00een c\u0103snicie: Te rog, nu pl\u00e2nge! Nu \u00eemi da sentimentul c\u0103 \u00eentreaga mea via\u0163\u0103 a fost ratat\u0103 \u015fi tot efortul meu f\u0103r\u0103 rost. C\u0103ci atunci nu mi-ar mai r\u0103m\u00e2ne chiar nimic \u015fi m-a\u015f \u00eentreba de ce mi s-a oferit aceast\u0103 via\u0163\u0103, la care nu am r\u00e2vnit niciodat\u0103? Credeam c\u0103 m-a\u015f fi priceput \u015fi c\u0103 aveam destul talent, s\u0103 fac bucurie la vreo zece oameni, iar c\u00e2nd aveam bani suficien\u0163i, s\u0103 ajut altor zece oameni. Dar \u015fi asta a fost vanitate! Te rog, nu pl\u00e2nge! Mi-ar fi peste putere! A ta Elisabeta.\u201d[6]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Din r\u0103spunsul Regelui Carol I c\u0103tre Regina Elisabeta, datat \u201ela sf\u00e2r\u015fitul anului 1891\u201d respectiv, conform dat\u0103rii \u00een jurnalul regelui[7]<\/a>, \u00eencepuse s\u0103 scrie la aceast\u0103 scrisoare din 10 decembrie \u00a0(stil vechi)\/ 22 decembrie (stil nou) 1891 \u015fi o trimisese reginei \u00een 18\/ 30 decembrie 1891 \u00eempreun\u0103 cu un dosar con\u0163in\u00e2nd \u201eM\u0103rturii despre neadev\u0103rurile lui H.V.[8]<\/a>\u201d:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eMult iubit\u0103 Elisabeta! Neobosita mea str\u0103duin\u0163\u0103 este s\u0103 cuceresc din nou \u00eentreaga ta inim\u0103 \u015fi \u00eencrederea ta, care au fost \u00eendep\u0103rtate pentru un timp de mine din cauza unor influen\u0163e nefericite. Iar pentru a-mi atinge dorin\u0163a mea at\u00e2t de arz\u0103toare, nu m\u0103 tem de nicio munc\u0103 \u015fi niciun efort, nici chiar de cea mai grea jertf\u0103, pentru a te salva din apele furtunoase \u015fi de a te readuce de printre st\u00e2ncile primejdioase \u00eenapoi \u00een portul p\u0103cii depline. […] \u00cen ultima ta scrisoare \u00eentrebi: Oare cum s\u0103 ie\u015fim din acest cumplit timp de suferin\u0163\u0103? Iar eu am r\u0103spuns: ca eroi. Cu c\u00e2t sunt luptele mai aprige, cu at\u00e2t mai hot\u0103r\u00e2\u0163i trebuie s\u0103 le \u00eenfrunt\u0103m, cu c\u00e2t este destinul mai greu, cu at\u00e2t mai curajo\u015fi trebuie s\u0103-l purt\u0103m, nu avem voie s\u0103 ne pierdem n\u0103dejdea. Cerul nu ne \u00eempov\u0103reaz\u0103 cu mai mult dec\u00e2t putem s\u0103 ducem. Ai \u00eencredere \u00een Dumnezeu \u015fi apoi ai \u00eencredere \u00een mine, cel care te va sus\u0163ine cu dragoste \u015fi te va feri de toate necazurile pe drumul vie\u0163ii noastre, pe care vom p\u0103\u015fi mai departe \u00eempreun\u0103. Eu mai am destul\u0103 putrere \u015fi energie pentru a lua \u00eentreaga responsabilitate asupra mea, fa\u0163\u0103 de cei pentru care te crezi datoare. Te implor, descarc\u0103 pe umerii mei \u015fi elibereaz\u0103-te de toate nepl\u0103cerile care \u00ee\u0163i dau sentimentul c\u0103 ai fi f\u0103cut pe cineva nefericit. Numai noi doi am fi fost aproape nenoroci\u0163i de al\u0163ii. S\u0103 uit\u0103m, deci, trecutul cu impresiile lui amare \u015fi s\u0103 privim cu \u00eencredere \u00een viitorul care ne va mai oferi c\u00e2te o bucurie \u015fi satisfac\u0163ie. Deocamdat\u0103, sper ca peisajul lini\u015ftitor de la Lago Maggiore cu aerul s\u0103u balsamic s\u0103 \u00ee\u0163i ofere putere nou\u0103 \u015fi distrac\u0163ie. Iar \u00eengrijirea devotat\u0103 \u015fi excep\u0163ional\u0103 a medicului Scharrenbroich s\u0103 \u00ee\u0163i readuc\u0103 s\u0103n\u0103tatea, at\u00e2t de scump\u0103 nou\u0103, \u00eenc\u00e2t la prim\u0103var\u0103 s\u0103 revii \u00een Rom\u00e2nia, unde vei fi primit\u0103 cu bra\u0163ele deschise \u015fi cu entuziasm. Aceasta este dorin\u0163a inimii mele la sf\u00e2r\u015fitul acestui an deosebit de greu. Cu mare tandre\u0163e te cuprind \u00een bra\u0163e, scump\u0103 Elisabeta, \u015fi \u00ee\u0163i sunt pentru toat\u0103 via\u0163a, din ad\u00e2ncul sufletului, al t\u0103u sincer devotat \u015fi leal Carol.\u201d[9]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cemp\u0103carea perechii regale survine \u00een cele din urm\u0103, dar s\u0103n\u0103tatea reginei va cere mai mult timp pentru a se reface \u00eentru totul, \u00eenc\u00e2t abia \u00een prim\u0103vara anului 1894 regina p\u0103r\u0103se\u015fte c\u0103ruciorul \u015fi poate merge din nou. \u00centre timp, are loc c\u0103s\u0103toria Principelui Mo\u015ftenitor Ferdinand cu Principesa Maria de Edinburg, \u00een 10 ianuarie 1893 la Sigmaringen, iar \u00een 15 octombrie 1893 se na\u015fte primul copil al cuplului princiar, Principele Carol, viitorul Rege Carol al II-lea al Rom\u00e2niei. Odat\u0103 cu na\u015fterea primului principe al dinastiei pe p\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc, se \u00eempline\u015fte cea mai mare dorin\u0163\u0103 a primei perechi regale de a \u00eentemeia \u015fi consolida dinastia \u00een Rom\u00e2nia. Cu bucurie, regina \u00eei scrie Regelui Carol I din Segenhaus, \u00een 22 octombrie 1893:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201e\u00cemp\u0103rt\u0103\u015fesc toat\u0103 bucuria voastr\u0103, ca \u015fi cum a\u015f fi la fa\u0163a locului! Gra\u0163ie telegramelor, iau parte \u015fi eu \u00eempreun\u0103 cu voi la tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103! Este ceva uimitor toat\u0103 aceast\u0103 tine\u00adrime, iar cuvintele tale, care la punerea temeliei Castelului Pele\u015f mi\u2011au provocat lacrimi fierbin\u0163i: S\u0103 fie Castelul acesta leag\u0103nul Dinastiei!<\/em>, iat\u0103 c\u0103 se \u00eemplinesc acum \u00eentr\u2011un alt fel! Pentru \u0163ar\u0103!<\/em> a fost \u00eentreaga noastr\u0103 via\u0163\u0103 \u015fi nu pentru noi \u00een\u015fine, iar \u015fi asta este ceva frumos! Nu al nostru, dar copilul \u0163\u0103rii! Asta este sufici\u00adent!\u201d[10]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Iar \u00een noiem\u00adbrie 1893, cu ocazia botezului Principelui Carol, regina \u00eei m\u0103rturise\u015fte so\u0163ului:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eToate dorin\u0163ele a\u015fteptate \u015fi posibile s\u2011au \u00eempli\u00adnit acum, \u00eens\u0103, dup\u0103 cum este mereu \u00een via\u0163\u0103, altfel dec\u00e2t ni le\u2011am dorit. Dar, \u00een sf\u00e2r\u015fit, a sosit! \u00ce\u0163i mai aduci aminte, cum ai scris \u00een s\u0103rmana cronic\u0103 a casei, care s\u2011a \u00eenchis pentru vecie pe micul co\u015fciug, c\u0103 \u00ee\u0163i doreai un castel la Sinaia, o cale fe\u00adrat\u0103 pe Valea Prahovei \u015fi un mo\u015ftenitor? \u015ei cu c\u00e2t mai mult dec\u00e2t at\u00e2t ai realizat, dac\u0103 ne g\u00e2ndim cum arat\u0103 ast\u0103zi \u0163ara \u00een compara\u0163ie cu atunci! Am citit \u00een ziare despre botez \u015fi c\u0103 ai \u0163inut \u00een bra\u0163e copi\u00adlul, care, chiar dac\u0103 nu este al t\u0103u, este copilul \u0163\u0103rii! A\u015fa cum \u00ee\u015fi cl\u0103de\u015fte un om via\u0163a, tot a\u015fa trebuie s\u0103 \u015fi\u2011o tr\u0103iasc\u0103. Tu mereu ai fost impersonal \u015fi plin de abnega\u0163ie, iar acum destinul \u00ee\u0163i sur\u00e2de, oferindu\u2011\u0163i cupa plin\u0103 \u00een acela\u015fi fel!\u201d[11]<\/a><\/p>\n

Jean-Jules-Antoine sau Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff? Identitatea ilustra\u00adtorului pove\u015ftii \u201eMonsieur Hampelmann\u201c<\/h2>\n

\u00cen literatura de specialitate g\u0103sim men\u0163iunea c\u0103 ilustratorul pove\u015ftii Monsieur Hampelmann<\/em> a Reginei Elisabeta a Rom\u00e2niei (Carmen Sylva) ar fi fost pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff. \u00cen noile noastre cercet\u0103ri[12]<\/a> am descoperit c\u0103 este vorba de Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff (1844-1914), fratele pictorului, arhitect francez \u00een serviciul Casei Regale a Rom\u00e2niei, care contribuie la ilustrarea edi\u0163iei princeps a pove\u015ftii reginei \u015fi de care aceasta era legat\u0103 printr-o prietenie mai pu\u0163in cunoscut\u0103. Arhitectul francez fusese chemat de Domnitorul Carol I \u00een 1875 pentru restaurarea bisericii de la Curtea de Arge\u015f, viitoarea necropol\u0103 a regilor Rom\u00e2niei, dup\u0103 care primise alte lucr\u0103ri de restaurare a monumentelor din Rom\u00e2nia, \u00eenc\u00e2t s-a stabilit aici, func\u0163ion\u00e2nd ca arhitect al Casei Regale p\u00e2n\u0103 la moartea sa \u00een 1914.[13]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Cum s-a ajuns la aceast\u0103 atribuire gre\u015fit\u0103 pentru autorul ilustra\u0163iilor pove\u015ftii Monsieur Hampelmann<\/em> (Domnul Pulcinel)? O scurt\u0103 reconstituire a informa\u0163iilor bibliografice de p\u00e2n\u0103 acum \u00een privin\u0163a pove\u015ftii explic\u0103 aceasta eroare.<\/p>\n

 <\/p>\n

Cartea reginei a ap\u0103rut \u00een 1898 cu men\u0163ionarea numelui \u201eLecomte du Nou\u00ff\u201c, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 un prenume. Primele bibliografii despre opera literar\u0103 a lui Carmen Sylva men\u0163ioneaz\u0103 povestea Monsieur Hampelmann<\/em> de asemenea f\u0103r\u0103 prenumele ilustratorului. Acesta este cazul \u00een bibliografia lui G. Bengesco (1905) despre Carmen Sylva: \u201eMonsieur Hampelmann<\/em> \u2013 en collaboration avec M.[14]<\/a> Lecomte du Nou\u00ff, Bucarest (1898), petit in-4\u00b0 (textes allemand, roumain, fran\u00e7ais et anglais: illustrations en chromo\u00adlithogra\u00adphie).\u201c[15]<\/a> Nici \u00een bibliografia Lucre\u0163iei Carandino-Platamona nu g\u0103sim un prenume al ilustratorului. Carandino-Platamona (1936) red\u0103 aici informa\u0163iile bibliografice pentru exemplarul c\u0103r\u0163ii din Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne: \u201eMonsieur Hampelmann<\/em> von C. S. und Lecomte du Nouy. Buc. Carol G\u00f6bl, 1898. Textul german e scris cu caractere gotice chiar de Carmen Sylva \u015fi este imprimat \u00een negru \u015fi ro\u015fu. A fost scris \u00een acela\u015fi timp \u00een limba german\u0103, francez\u0103, englez\u0103 \u015fi rom\u00e2n\u0103. B.A.R. 117025 II.\u201c[16]<\/a><\/p>\n

\u00cen anul apari\u0163iei edi\u0163iei princeps a c\u0103r\u0163ii reginei, ziarul francez \u201eLe Gaulois\u201c din Paris public\u0103 textul pove\u015ftii \u00een limba francez\u0103 pe prima pagin\u0103 a num\u0103rului din 2 octombrie 1869, \u00eempreun\u0103 cu men\u0163ionarea numelui \u00eentreg al ilustratorului, Andr\u00e9 Lecomte Nouy.[17]<\/a>\u00a0 Revista \u201eFamilia\u201d din Oradea public\u0103 textul pove\u015ftii \u00een limba rom\u00e2n\u0103, de asemenea pe prima pagin\u0103 \u00een num\u0103rul 40 din 4\/16 octombrie 1898, iar la rubrica \u201eLiteratur\u0103\u201d urm\u0103toarele l\u0103muriri despre cartea reginei: \u201eO poveste de Carmen Sylva. Ziarul din Paris ‚Le Gaulois‘ cu data de 2 octombrie st. n. public\u0103 o poveste de Carmen Sylva precedat\u0103 de urm\u0103toarele r\u00e2nduri: ‚Aceast\u0103 poveste, care va face pe cei mari s\u0103 cugete \u015fi pe cei mici s\u0103 r\u00e2d\u0103, a fost editat\u0103 \u00een pu\u0163ine exemplare pe care Carmen Sylva \u2013 M. S. regina Rom\u00e2niei \u2013 le-a distribuit persoanelor care au onoarea de a fi \u00een anturajul reginei. Augusta autoare a scris \u00een limba german\u0103 textul original \u2013 reprodus \u00een fac-simile \u015fi spiritual ilustrat de compatriotul nostru dl. Andr\u00e9 Lecomte Nouy \u2013 cu o tripl\u0103 traduc\u0163iune \u00een fran\u0163uze\u015fte, rom\u00e2ne\u015fte, \u015fi engleze\u015fte. O indiscre\u0163iune ne-a pus \u00een posesiunea unuia din pre\u0163ioasele exemplare ale Domnului Pulcinel (titlul povestei, N.R.). Ar fi fost p\u0103cat de a lipsi publicul francez de aceast\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103toare poveste, demn\u0103 de Andersen; nic\u0103ieri autoarea ‚Cuget\u0103rilor unei regine‘ nu este at\u00e2t de gustat\u0103 ca \u00een \u0163ara noastr\u0103. Carmen Sylva o \u015ftie \u015fi va g\u0103si, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, un motiv de indulgen\u0163\u0103 pentru indiscre\u0163ia noastr\u0103.‘ \u2013 Gr\u0103bim s\u0103 facem \u015fi noi o pl\u0103cere publicului nostru cetitor, public\u00e2nd \u00een nr. acesta, dup\u0103 ziarele bucure\u015ftene, textul rom\u00e2nesc al acestei spirituale pove\u015fti a reginei-poete.\u201d[18]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Men\u0163ionarea lui Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff ca ilustrator al pove\u015ftii Monsieur Hampelmann<\/em> apare pentru prima oar\u0103 \u00een biografia reginei realizat\u0103 de Gabriel Badea-P\u0103un (edi\u0163ia princeps 2003): \u201e\u00cen 1896, Elisabeta realizeaz\u0103 \u00een colaborare cu pictorul Jean Lecomte du Nou\u00ff ilustra\u0163iile pentru volumul Domnul Hampelmann<\/em>, publicat \u00een acela\u015fi an la Bucure\u015fti.\u201c[19]<\/a> \u00cen edi\u0163ia \u00een limba francez\u0103 a aceleia\u015fi biografii (edi\u0163ia princeps 2011) este numit, de asemenea, pictorul care contribuie la ilustrarea pove\u015ftii reginei: \u201e\u2026 le 14 f\u00e9vrier 1899, la reine remercia aussi Gall\u00e9 en lui envoyant une longue lettre et son volume Monsieur Hampelmann<\/em> publi\u00e9 un peu plus t\u00f4t dans l\u2018ann\u00e9e en collaboration avec Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff.\u201c[20]<\/a> De asemenea, \u00een edi\u0163ia \u00een limba german\u0103 a aceleia\u015fi biografii (edi\u0163ia princeps 2011) este men\u0163ionat\u0103 contribu\u0163ia pictorului Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff la cartea Monsieur Hampelmann<\/em> \u00een mai multe locuri.[21]<\/a> Badea-P\u0103un \u00eel identific\u0103 pe Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff ca fiind autorul ilustra\u0163iilor pove\u015ftii Monsieur Hampelmann<\/em>, pornind de la premisa c\u0103 acesta era pictor, a fost invitat la Curtea Regal\u0103 a Rom\u00e2niei \u00een anul 1895 \u015fi a pictat c\u00e2teva portrete ale perechii regale.<\/p>\n

\u00cen articolul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff la Curtea Regal\u0103 a Rom\u00e2niei <\/em>(2005\/ 2010)[22]<\/a>, Badea-P\u0103un aminte\u015fte de prima \u00eent\u00e2lnire a pictorului cu perechea regal\u0103 din anul 1895, care a fost urmat\u0103 de o \u015federe mai lung\u0103 a acestuia la curte: \u201ePlecat \u00een ianuarie 1895 spre Constantinopol, dup\u0103 moartea celei de-a doua so\u0163ii, Caroline Evrard, Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff se opre\u015fte la Bucure\u015fti pentru a-\u015fi revedea fratele, Emile-Andr\u00e9, \u015fi prin intermediul acestuia prime\u015fte o invita\u0163ie la castelul Pele\u015f din Sinaia, venit\u0103 din partea Regelui Carol I. Astfel vizita, pe care o credea de doar c\u00e2teva zile, se transform\u0103 \u00eentr-o \u015federe de \u015fapte luni. Revine \u00een toamna lui 1896 pentru\u00a0 r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103vara lui 1897, apoi \u00een octombrie 1898, \u015fi poate \u015fi \u00een 1912.\u201c[23]<\/a> Pentru afirma\u0163ia despre prima c\u0103l\u0103torie a pictorului \u00een Rom\u00e2nia din anul 1895, Badea-P\u0103un citeaz\u0103 monografia From Homer to the Harem. The Art of Jean Lecomte du Nou\u00ff<\/em> de Roger Diederen (2004)[24]<\/a>, precum \u015fi prima biografie cu un catalog al operei pictorului, Lecomte du No\u00fcy<\/em> de Guy de Montgailhard (1906).[25]<\/a> \u00cens\u0103 \u00een ambele nu exist\u0103 nicio referire la cartea de poveste a Reginei Elisabeta, Monsieur Hampelmann<\/em>. Prin urmare, colaborarea reginei cu pictorul \u015fi contribu\u0163ia acestuia la cartea Monsieur Hampelmann<\/em> este constatat\u0103 doar de Badea-P\u0103un, f\u0103r\u0103 a preciza o surs\u0103 pentru aceast\u0103 afirma\u0163ie, \u015fi datat\u0103 \u00een perioada 1895-1898, iar publicarea c\u0103r\u0163ii \u00een anul 1898: \u201eAu compus \u00eempreun\u0103 textul \u015fi anumite ilustra\u0163ii pentru povestea intitulat\u0103 Monsieur Hampelmann<\/em>, publicat\u0103 la Bucure\u015fti la \u00eenceputul anului 1898.\u201c[26]<\/a><\/p>\n

Aceea\u015fi men\u0163ionare a contribu\u0163iei lui Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff la povestea reginei \u015fi a public\u0103rii c\u0103r\u0163ii \u00een anul 1898 apare \u015fi \u00een bio-bibliografia cronologic\u0103 scris\u0103 de Badea-P\u0103un pentru o edi\u0163ie nou\u0103 de aforisme \u015fi poezii traduse \u00een limba rom\u00e2n\u0103: \u201ePublic\u0103, la tipografia Cur\u0163ii, o mic\u0103 povestire, Monsieur Hampelmann<\/em>, scris\u0103 \u00eempreun\u0103 cu pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff, care \u00eei va realiza \u015fi mai multe portrete.\u201c[27]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Probabil ca urmare a informa\u0163iilor despre cartea Monsieur Hampelmann<\/em> publicate de Badea-P\u0103un, datele bibliografice actuale pentru exemplarul c\u0103r\u0163ii aflat la Biblioteca Na\u0163ional\u0103 a Rom\u00e2niei din Bucure\u015fti[28]<\/a> \u00eel numesc pe Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff drept autor al ilustra\u0163iilor; la fel \u015fi descrierea pentru forma digitalizat\u0103 a c\u0103r\u0163ii, publicat\u0103 pe pagina de internet Europeana Collections.[29]<\/sup><\/a> Aceea\u015fi informa\u0163ie despre ilustrator o g\u0103sim actual \u015fi \u00een fi\u015fierul pentru exemplarul pove\u015ftii Monsieur Hampelmann<\/em> aflat \u00een fondul de carte rar\u0103 al Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti: \u201eII. 486617. Carmen Sylva,… Monsieur Hampelmann, von Carmen Sylva und Lecomte du Nouy. [Bucarest, 1898*]. 34 p.**\/ * Vezi Carmen Sylva, \u201eOpere\u201d. [List\u0103 bibliografic\u0103]. Buc., 1906, p. 7.\/ ** Pagina\u0163ie dubl\u0103. Pag. a 2-a con\u0163ine facsimilul textului german.\/ 1. Lecomte du Nouy, Jean Jules Antoine\u201d.[30]<\/a><\/p>\n

De asemenea, Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff ca ilustrator al c\u0103r\u0163ii Monsieur Hampelmann<\/em> mai apare \u00een publica\u0163iile Silviei Irina Zimmermann: \u00een monografia Carmen Sylva. Regina poet\u0103<\/em>[31]<\/a>, \u00een articolul \u201eIch aber sollte ein Dichter werden, das war der wahre Beruf\u201d – Legitimation literarischer T\u00e4tigkeit und \u00f6ffentlicher Auftritt als Schriftstellerin<\/em>[32]<\/strong><\/em><\/a> \u015fi \u00een noua edi\u0163ie german\u0103 complet\u0103 a pove\u015ftilor lui Carmen Sylva, Aus Carmen Sylvas K\u00f6nigreich<\/em> (Din Regatul Carmen-Sylvei), \u00eengrijit\u0103 de Silvia Irina Zimmermann[33]<\/sup><\/a>, aici f\u0103r\u0103 informa\u0163ii suplimentare despre pictor.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cempotriva lui Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff ca ilustrator \u015fi co-autor al pove\u015ftii Monsieur Hampelmann<\/em> \u00een perioada 1896\/97 avem ca dovad\u0103 scrisoarea, citat\u0103 mai sus, a reginei din Segenhaus (l\u00e2ng\u0103 Neuwied), din 12 decembrie 1892, adresat\u0103 Regelui Carol I, \u00een care ea \u00eens\u0103\u015fi stabile\u015fte datarea pove\u015ftii ei \u00een anul 1892: \u201eTerminat, scris \u015fi tradus Hampelmann pentru Otto-Haus care are datorii.\u201d[34]<\/a> Iar datarea de pe ultima ilustra\u0163ie din carte: \u201ePallanza 7 Avril 1892\u201d poate fi atribuit\u0103 numai arhitectului Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff, c\u0103ci doar el \u015fi nu fratele s\u0103u, pictorul, a fost \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 la Pallanza, la regina exilat\u0103, dup\u0103 cum rezult\u0103 din scrisorile reginei \u015fi din \u00eensemn\u0103rile din jurnalul regelui din acest timp.<\/p>\n

O alt\u0103 atribuire gre\u015fit\u0103 pentru ilustrarea c\u0103r\u0163ii Monsieur Hamplemann<\/em> \u015fi anume lui H\u00e9l\u00e8ne Lecomte du Nou\u00ff (respectiv Hermine Lecomte du Nou\u00ff, 1855-1915), scriitoarea francez\u0103 \u015fi so\u0163ia arhitectului Casei Regale, Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff, o g\u0103sim \u00een informa\u0163ia bibliografic\u0103 despre exemplarul c\u0103r\u0163ii aflate la Biblioteca Statului din Berlin[35]<\/a> (Staatsbibliothek zu Berlin), care este men\u0163ionat\u0103 la fel \u015fi \u00een Gemeinsamer Verbundkatalog (catalogul bibliotecilor germane).[36]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Un indiciu folositor apare \u00een biografia reginei de Elisabeth Burgoyne, unde autoarea explic\u0103 cum erau numi\u0163i fra\u0163ii Lecomte du Nou\u00ff de regina \u00eens\u0103\u015fi \u00een timpul \u015federii pictorului la Curtea Regal\u0103, \u00een perioada 1896\/97, pentru a-i delimita mai bine pe unul de cel\u0103lalt: \u201eC\u00e2nd regina vorbea de [fra\u0163ii] Lecomte du Nou\u00ff, \u00eel numea pe Andr\u00e9 \u2018Lecomte\u2019, iar pe pictor \u2018du Nou\u00ff\u2019.\u201d[37]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Prin urmare, atribuirile de p\u00e2n\u0103 acum ale numelor Jean-Jules-Antoine sau H\u00e9l\u00e8ne (respectiv Hermine) Lecomte du Nou\u00ff ca ilustratori ai pove\u015ftii Monsieur Hampelmann <\/em>pot fi revizuite. Noile informa\u0163ii descoperite despre adev\u0103rata identitate a ilustratorului pove\u015ftii Monsieur Hampelmann <\/em>de Carmen Sylva, Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff, arhitectul Casei Regale, pe care le prezent\u0103m \u00een continuare, se doresc o contribu\u0163ie la aceasta.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Prietenia Reginei Elisabeta cu Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff, arhitectul Casei Regale a Rom\u00e2niei. M\u0103rturii din scrisorile Reginei Elisabeta<\/h2>\n

 <\/p>\n

Arhitectul Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff a fost de mai multe ori invitat de Regina Elisabeta la Neuwied. \u00centr-o fotografie din Arhiva Princiar\u0103 de Wied, realizat\u0103 de fotografului cur\u0163ii princiare, Herman Koch din Neuwied, apare arhitectul Casei Regale a Rom\u00e2niei, Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff, al\u0103turi de perechea olandez\u0103 de pictori Christoffel Bisschop (1828-1904) \u015fi Kate Bisschop-Swift (1834-1928). Pictori\u0163a \u0163ine \u00een m\u00e2n\u0103 o fotografie a compozitorului german August Bungert (1845-1915), care la r\u00e2ndul lui era un prieten al Reginei Elisabeta \u015fi oaspete frecvent \u00een Neuwied. \u00cen partea st\u00e2ng\u0103 a imaginii, pe stativ, \u00een spatele artistului Christophle Bisschop, se vede portretul Reginei Elisabeta \u00een port popular, efectuat de pictorii Bisschop \u00een anul 1883. \u00centr-o scrisoare din 8 august 1883, Regina Elisabeta \u00eei relateaz\u0103 regelui despre procesul de crea\u0163ie al acestui portret, c\u00e2nd st\u0103tea model, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi fratelui ei, Principelui Wilhelm de Wied (1845-1907), care, de asemenea, \u00eei realizase un portret:<\/p>\n

 <\/p>\n

Segenhaus, 21 iunie 1883: \u201e[\u2026.] am stat, jum\u0103tate din zi, \u00een acela\u015fi timp model lui Wilhelm, c\u00e2t \u015fi celor doi Bischop. Fiecare m\u0103 picteaz\u0103 dintr-o alt\u0103 parte \u00een costumul rom\u00e2nesc. Perechea de pictori era \u00eentr-un adev\u0103rat extaz privind culorile, faldurile \u015fi \u00eentreaga splendoare.\u201c[38]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Fotografia lui Herman Koch a fost realizat\u0103 probabil \u00een august 1890, c\u00e2nd perechea olandez\u0103 de pictori Bisschop \u015fi arhitectul Casei Regale a Rom\u00e2niei, Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff, erau invita\u0163ii Reginei Elisabeta la Neuwied, cu prilejul s\u0103rb\u0103toririi zilei de na\u015ftere a Principelui Wilhelm de Wied. \u00cen anul urm\u0103tor, 1891, portretul pictorilor olandezi a fost prezentat la Expozi\u0163ia Interna\u0163ional\u0103 de Art\u0103 din Berlin, dup\u0103 cum este amintit \u00een articolul lui Bernd Willscheid Carmen Sylva im Portr\u00e4t[39]<\/strong><\/a><\/em>: \u201eDou\u0103 bilete lipite pe dosul ramei men\u0163ioneaz\u0103 acest acord al Principelui Wilhelm de Wied.\u201c[40]<\/a> \u00cen explica\u0163ia de sub fotografia din 1890 din articolul lui Willscheid, Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff este confundat cu fratele lui, pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff: \u201eHerman Koch, fotograful cur\u0163ii, Neuwied. Perechea olandez\u0103 de pictori Christoffel \u015fi Kate Bisschop \u00eempreun\u0103 cu pictorul \u015fi sculptorul francez Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouy (1842-1923)\u201c[41]<\/a>.<\/p>\n

Din scrisorile Reginei Elisabeta c\u0103tre Regele Carol I afl\u0103m \u00eens\u0103 despre prezen\u0163a arhitectului Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff \u00een august 1890 la Neuwied, pe care aceasta \u00eel nume\u015fte, ca de obicei, simplu \u201eLecomte\u201c:<\/p>\n

 <\/p>\n

Segenhaus, 23 august 1890: \u201eAdunarea de aici este deosebit de frumoas\u0103. Suntem 50 de persoane, dar ce fel de for\u0163e! Bischopii, Bungert, Harder[42]<\/a>, Tienhoven[43]<\/a>, primarul din Amsterdam, care este un c\u0103rturar, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia sa \u015fi cinci fii minuna\u0163i, unul mai frumos \u015fi mai \u00eenzestrat dec\u00e2t cel\u0103lalt, Lecomte cu capul lui de arab \u015fi ochii serio\u015fi, educatorii copiilor, dintre care unul este un pastor important. Pe scurt, aici e o abunden\u0163\u0103 de spirit \u015fi pretutindeni, unde prive\u015fti, un cap interesant.\u201c[44]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, aici, la fel ca \u015fi \u00een urm\u0103toarele citate din scrisori, doar gra\u0163ie informa\u0163iilor suplimentare (faptul c\u0103 perechea regal\u0103 \u00eel numea pe arhitectul Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff simplu \u201eLecomte\u201c[45]<\/a> \u015fi c\u0103 l-a \u00eent\u00e2lnit pentru prima dat\u0103 pe pictorul Jean-Jules-Antoine du Nou\u00ff abia \u00een anul 1895[46]<\/a>) este posibil s\u0103 deducem c\u0103 este vorba \u00eentocmai de arhitectul Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff.<\/p>\n

\u00cen coresponden\u0163a perechii regale Elisabeta \u015fi Carol I din anii de exil ai reginei (din Arhivele Na\u0163ionale ale Rom\u00e2niei, Bucure\u015fti) g\u0103sim numeroase referin\u0163e la Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff, care o viziteaz\u0103 de regin\u0103 la Pallanza (probabil \u015fi din \u00eendemnul Regelui Carol I, dup\u0103 cum arat\u0103 jurnalul acestuia[47]<\/a>), precum \u015fi despre aprecierea reginei asupra personalit\u0103\u0163ii arhitectului. Din scrisorile Reginei Elisabeta c\u0103tre Regele Carol I:<\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, 1 octombrie 1891: \u201eDe ieri este Lecomte aici. Mi-a f\u0103cut surpriza, venind din Arles \u015fi de la b\u0103tr\u00e2nul R\u00e9voil[48]<\/a>. Dac\u0103 nu \u00eentinzi o m\u00e2n\u0103 protectoare asupra lui, atunci Rom\u00e2niei \u00eei va surveni ru\u015finea de a-l fi alungat. Florescu[49]<\/a> l-a chinuit deja foarte mult. Numai pentru a nu mai admite unui str\u0103in s\u0103 vin\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, ar prefera s\u0103 se lipseasc\u0103 de tot ce este frumos \u015fi m\u0103re\u0163 \u015fi ce s-ar putea d\u0103rui nefericitei \u0163\u0103ri, prin care ar putea fi ajutat\u0103 s\u0103 se dezvolte.\u201d[50]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, \u00een noiembrie 1891: \u201eIeri, pentru prima dat\u0103, am pictat din nou cu bucurie \u015fi anume capul lui Lecomte \u00een cartea evangheliei. Pentru prima oar\u0103 am pictat dup\u0103 natur\u0103 \u015fi nu dup\u0103 o fotografie \u015fi m-a entuziasmat bog\u0103\u0163ia de nuan\u0163e de culori, \u00eenc\u00e2t \u015fi lui Lecomte i-a f\u0103cut pl\u0103cere s\u0103-mi stea model. To\u0163i spun c\u0103 miniatura seam\u0103n\u0103 foarte mult. Acum urmeaz\u0103 Manole din memorie, ca pendant<\/em>, sus, Neagoie \u015fi Despina, iar la mijloc noi doi, \u00eenconjura\u0163i de \u00eentreaga legend\u0103 a lui Manole \u00een camajeux<\/em>.[51]<\/a> Va fi o pagin\u0103 foarte frumoas\u0103. […] Corect\u0103m acum Manole, dar doctorul[52]<\/a> nu m\u0103 las\u0103 s\u0103 trec cu repezeal\u0103, a\u015fa cum m\u0103 \u00eendeamn\u0103 starea actual\u0103 sufleteasc\u0103, c\u00e2nd totul \u00eemi este indiferent. Au trimis manuscrisul vienez spre tip\u0103rire, cu tot ce au corectat \u015fi ad\u0103ugat \u00een el, iar acum \u00eemi necesit\u0103 un efort imens s\u0103 refac originalul, c\u0103ci p\u00e2n\u0103 \u015fi aici fuseser\u0103 c\u00e2teva gre\u015feli, datorate repeziciunii cu care trebuise s\u0103 dau lucrul peste cap iarna trecut\u0103.\u201d[53]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Portretul arhitectului cu men\u0163ionarea numelui complet: \u201eAndr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff\u201c se afl\u0103 pe pagina de pergament nr. 50 (\u00een partea inferioar\u0103 a paginii, \u00een chenarul din dreapta) din Evanghelia de la Curtea de Arge\u015f pictat\u0103 de Regina Elisabeta.[54]<\/a> Spre deosebire de ideea ini\u0163al\u0103, pagina con\u0163ine \u00een partea superioar\u0103 portretele ctitorilor bisericii: \u00een medalionul din st\u00e2nga Neagoe Basarab (1481-1521), Domnul \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti \u00een anii 1512-1521 \u015fi ctitorul M\u0103n\u0103stirii Curtea de Arge\u015f, construite \u00een anii 1515-1517, iar \u00een medalionul din partea dreapt\u0103, Regele Carol I. al Rom\u00e2niei, care restaurase biserica \u00een anii 1875-1886 \u015fi o alesese ca necropol\u0103 a regilor Rom\u00e2niei. \u00cen partea inferioar\u0103 a paginii sunt portretele arhitec\u0163ilor bisericii: \u00een medalionul din partea st\u00e2ng\u0103 \u201ePietro Manolo\u201c, me\u015fterul Manole, cunoscut \u015fi gra\u0163ie unei legende rom\u00e2ne\u015fti pe care Regina Elisabeta o prelucrase \u00eentr-o pies\u0103 de teatru[55]<\/a> \u015fi pe care o preg\u0103tea pentru tip\u0103rire \u00een timpul exilului din Pallanza (dup\u0103 cum men\u0163ioneaz\u0103 \u00een scrisoare), iar \u00een medalionul din dreapta, restauratorul bisericii, Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff. \u00cen prefa\u0163a piesei de teatru Meister Manole<\/em> (Me\u015fterul Manole) regina \u00eel men\u0163ioneaz\u0103 pe arhitectul Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff (\u015fi aici din nou f\u0103r\u0103 prenumele s\u0103u) l\u0103ud\u00e2ndu-i contribu\u0163ia la restaurarea m\u0103n\u0103stirii de la Curtea de Arge\u015f:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eDin 1530 \u0219i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, biserica a suferit de pe urma a trei incendii, iar c\u00e2nd Regele Carol l-a \u00eens\u0103rcinat pe un discipol al lui Violet le Duc, Lecomte du Nouy, s-o refac\u0103, acesta a trebuit s-o construiasc\u0103 aproape din nou. Timp de doisprezece ani, \u00eentr-o munc\u0103 neobosit\u0103 \u0219i cu o pietate f\u0103r\u0103 de egal, el a ridicat din nou minunata construc\u0163ie, \u00eentr-o des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 frumuse\u0163e, a\u0219a cum Manole a dorit-o, dar cum n-a putut fi atins\u0103 nici sub Neagoe \u0219i nici sub urma\u0219ul s\u0103u, Radu. Este de o frumuse\u0163e uimitoare, nemaiv\u0103zut\u0103, \u0219i cu at\u00e2t mai atr\u0103g\u0103toare prin legenda ei, menit\u0103 a ne face s\u0103 lu\u0103m aminte la limitele puterii omene\u0219ti.\u201c[56]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Despre prezen\u0163a de \u015fapte luni a lui Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff la Pallanza (din octombrie 1891 p\u00e2n\u0103 \u00een aprilie 1892) \u2013 pentru Regina Elisabeta o bucurie binevenit\u0103 \u015fi un prilej de refacere sufleteasc\u0103 prin art\u0103 \u015fi discu\u0163ii despre literatur\u0103 \u015fi istoria artei \u2013 regina \u00eei relateaz\u0103 augustului so\u0163 urm\u0103toarele:<\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, 25 noiembrie 1891: \u201eCel mai bine \u00eemi este c\u00e2nd pictez sau c\u00e2nt. Cartea evangheliei este continuat\u0103 cu pa\u015fi repezi sub \u00eendrumarea lui Lecomte, nu \u00eentocmai dup\u0103 no\u0163iunea mea de rapiditate de odinioar\u0103, dar, totu\u015fi, repede \u00een condi\u0163iile prezente. […] Lecomte se amuz\u0103 pe seama mea c\u00e2nd m\u0103 vede at\u00e2t de dezn\u0103d\u0103jduit\u0103 de neputin\u0163a de a scrie. Mi-a adus \u00een fa\u0163a ochilor scenele tr\u0103ite cu pictori, compozitori \u015fi poe\u0163i, care \u00een fiecare moment se cred pe sf\u00e2r\u015fite. Doctorul m-a ajutat foarte mult, ne\u00eeng\u0103duindu-mi nicio neglijen\u0163\u0103, pe care a\u015f fi regretat-o tot restul vie\u0163ii. […] [Vl\u0103descu[57]<\/a>] \u015fi Lecomte \u00eemping acum ei \u00een\u015fi\u015fi c\u0103ruciorul meu, g\u0103sind c\u0103 servitorii nu ar fi fost destul de grijulii. Sunt \u00eengrijit\u0103 minunat, ca \u015fi cum a\u015f fi ceva pre\u0163ios! […] Dac\u0103 ai vedea acum salonul meu! O dezordine \u00eembucur\u0103toare domne\u015fte \u00een el, c\u0103r\u0163i, note de muzic\u0103, \u015fevalet, pupitru de scris, masa cu c\u0103r\u0163i, pianul deschis, masa de scris, foi de pergament \u00eentinse \u015fi albume pe toate fotoliile, \u00eenc\u00e2t, c\u00e2nd m\u0103 vizit\u0103 Salms[58]<\/a> s\u0103 \u00ee\u015fi ia r\u0103mas bun, am constatat amuzat\u0103 c\u0103 nu mai r\u0103m\u0103sese niciun loc de \u015fezut. O recuno\u015fti pe so\u0163ia ta? Masa de pictat e tras\u0103 l\u00e2ng\u0103 pat \u015fi apoi din nou l\u00e2ng\u0103 \u015fevalet. \u00cenchipuie\u015fte-\u0163i-l pe doctor deseori la pian, pe mine la \u015fevalet, Lecomte la masa de pictat, Cathrine[59]<\/a> la masa de scris, umpl\u00e2nd-o cu scrisori pentru mine, madame Stourdza[60]<\/a>\u00a0 cro\u015fet\u00e2nd sau tricot\u00e2nd \u00een fotoliu. Ieri, Lecomte mi-a citit din minunatul poem La tentation de St. Antoine<\/em>[61]<\/a>.\u201d[62]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, 31 decembrie 1891: \u201eMi-am revenit iar\u0103\u015fi dup\u0103 Cr\u0103ciun, dar nu am voie \u00eenc\u0103 s\u0103 depun nici cel mai mic efort. M\u00e2inile, spatele \u015fi capul \u00eemi refuz\u0103 orice serviciu… […] A\u015fadar nu mai fac chiar nimic, stau \u00eentins\u0103 pe canapea, \u00een timp ce Lecomte picteaz\u0103 pentru mine, Cathrine, la fereastr\u0103, \u00eemi scrie scrisorile, iar Bungert[63]<\/a>, la pian, compune c\u00e2ntecele de Cr\u0103ciun[64]<\/a>.\u201d[65]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, 16 martie 1892: \u201eDe Lecomte nu pot s\u0103 m\u0103 lipsesc \u00eenc\u0103, el \u00eemi cite\u015fte ore \u00eentregi cele mai frumoase, nobile \u015fi \u00een\u0103l\u0163\u0103toare lucruri. Nu a\u015f putea suporta nimic trivial, nu mi-a pl\u0103cut niciodat\u0103.\u201d[66]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, 18 martie 1892: \u201eMuncim pentru bazarul mamei, de ne iau foc degetele, pict\u0103m pe lemn \u015fi pe piatr\u0103, Lecomte, Sophy Brocone \u015fi eu, \u015fi vom trimite o gr\u0103mad\u0103 de lucruri. Eu lucrez tot timpul \u00een pat, pentru c\u0103 m\u0103 simt prea sl\u0103bit\u0103 pentru a sta \u00een picioare. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, pot s\u0103 merg iar c\u00e2\u0163iva pa\u015fi singur\u0103, dar nu suport nicio rochie. De \u00eendat\u0103 ce port ceva prea aproape de g\u00e2t, mi se umfl\u0103 m\u00e2inile \u015fi picioarele \u015fi mi se face r\u0103u. La cea mai mic\u0103 emo\u0163ie am palpita\u0163ii violente la inim\u0103 mai multe ore \u015fi chiar zile \u00eentregi, iar apoi am o congestie la spate, de care nu m\u0103 vindec cu s\u0103pt\u0103m\u00e2nile. Mi-e team\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi de bucurie. Am sentimentul c\u0103 o bucurie m-ar putea omor\u00ee. De la Cr\u0103ciun \u00eencoace nu mai sunt la fel de bine cum m-ai v\u0103zut. Mi s-a f\u0103cut r\u0103u imediat dup\u0103 ce ai plecat.\u201d[67]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, 15 aprilie 1893: \u201eLecomte se simte mai bine. O mare sup\u0103rare aproape c\u0103 l-a dobor\u00e2t cu o boal\u0103 grea. El sufer\u0103 de o ran\u0103 la intestine, care \u00eei provoac\u0103 mereu dureri. Mai poate s\u0103 \u015fad\u0103 \u00een barc\u0103 \u015fi s\u0103 mearg\u0103 drumuri scurte. \u00cen calea\u015fc\u0103 i-a fost cu neputin\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 acum. \u00cenchipuie\u015fte-\u0163i, el \u00eenc\u0103 nu are 48 de ani!! C\u00e2t a trebuit s\u0103 sufere acest b\u0103rbat ca s\u0103 arate astfel!\u201d[68]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Informa\u0163ia despre v\u00e2rsta lui Lecomte \u00een scrisoarea de mai sus a reginei este o alt\u0103 m\u0103rturie pentru arhitect, care s-a n\u0103scut \u00een anul 1844, av\u00e2nd, prin urmare, 48 de ani \u00een 1892. Fratele s\u0103u, pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff, se n\u0103scuse \u00een 1842, iar \u00een iunie 1892 \u00eemplinea 50 de ani. Dar la vremea aceea \u00eenc\u0103 nu avusese loc nicio \u00eent\u00e2lnire a reginei din exil cu fratele arhitectului cur\u0163ii, ci abia mai t\u00e2rziu, \u00een 1895, se vor cunoa\u015fte.<\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, 26 aprilie 1892: \u201ePlecarea lui Lecomte mi-a provocat, bine\u00een\u0163eles, agita\u0163ie la inim\u0103.\u201d[69]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Pallanza, 28 aprilie 1892: \u201e\u00cemi lipse\u015fte foarte mult Lecomte cu limpezimea \u015fi fine\u0163ea lui.\u201c[70]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Din iunie 1892 \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een iulie 1894, regina \u00ee\u015fi petrece exilul \u00een continuare la Segenhaus l\u00e2ng\u0103 Neuwied, locuind \u00een vila mamei sale, Principesa Maria de Wied. \u015ei \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, de\u015fi mai departe suferind\u0103, Regina Elisabeta se dedic\u0103 cu fervoare activit\u0103\u0163ii caritative, contribuind cu numeroase obiecte proprii de artizanat la diferitele bazaruri caritabile organizate la Neuwied. Din Segenhaus, \u00een iulie \u015fi noiembrie 1892, regina \u00eei scrie Regelui Carol I cu rug\u0103mintea de a-i transmite arhitectului Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff recuno\u015ftin\u0163a sa pentru \u00eendrumarea \u00een pictur\u0103 \u015fi pentru discu\u0163iile intelectuale avute la Pallanza, de care \u00ee\u015fi aminte\u015fte gra\u0163ie picturilor la care lucreaz\u0103 (obiecte pe care le ofer\u0103 cadou regelui \u015fi celorlal\u0163i membri de familie, precum \u015fi panouri pictate pe care le doneaz\u0103 bisericii din Nieder-Biber, l\u00e2ng\u0103 Neuwied).<\/p>\n

 <\/p>\n

Segenhaus, 25 iulie 1892: \u201eAi putea fotografia masa[71]<\/a> pe care am pictat-o pentru tine? C\u00e2nd \u00eel vezi pe Lecomte spune-i c\u0103 sper s\u0103 fac cinste extraordinarului meu maestru de ast\u0103 iarn\u0103. Am desenat cu mare grij\u0103, a\u015fa cum \u00eemi ar\u0103tase el. Abia acum \u00eemi dau seama c\u00e2t de mult am \u00eenv\u0103\u0163at de la el. Fiecare plimbare cu el era un discurs despre istoria artei, observare a naturii \u015fi descrierea ei, \u00eenc\u00e2t eu uitam de c\u0103rucior \u015fi de dureri.\u201d[72]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Segenhaus, 18 noiembrie 1892: \u201ePictez cu fervoare la panourile mele, pentru ca s\u0103 fie \u00een biseric\u0103 \u00eenainte de Cr\u0103ciun. \u00cenc\u00e2ntarea mea s\u0103 pictez cu ulei dup\u0103 natur\u0103 este de nedescris. A\u015f putea jubila dup\u0103 fiecare nou efort. Nu m\u0103 a\u015fteptam la asemenea surprize. Culorile le \u00eentind cu repeziciune, \u00eemi par c\u0103 vin de la sine pe pensul\u0103 \u015fi pot doar s\u0103 regret c\u0103 \u015fi aceast\u0103 experien\u0163\u0103 vine, ca toate \u00een via\u0163a mea, mult prea t\u00e2rziu. Dac\u0103 este bine cum pictez, nu \u015ftiu, ceilal\u0163i g\u0103sesc c\u0103 este frumos, dar ei nu sunt competen\u0163i. C\u00e2t de mult datorez \u00eendrum\u0103rii constante a lui Lecomte! Mul\u0163ume\u015fte-i \u00een numele meu!\u201d[73]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

O fotografie de grup din Arhiva Princiar\u0103 de Wied, pe a c\u0103rei margine Regina Elisabeta a ad\u0103ugat numele persoanelor, \u00eei arat\u0103 \u015fi pe fra\u0163ii Lecomte: pictorul Jean-Jules-Antoine \u00een st\u00e2nga, iar arhitectul Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff \u00een dreapta. Fotografia a fost realizat\u0103 pe la 1904, la Castelul Pele\u015f din Sinaia.<\/p>\n

 <\/p>\n

O regin\u0103, un exil \u015fi o poveste despre devotament \u015fi r\u0103splat\u0103<\/h2>\n

 <\/p>\n

Revenind la povestea Domnul Pulcinel<\/em>, marioneta \u00eensufle\u0163it\u0103 sufer\u0103 c\u00e2nd nu se mai poate mi\u015fca \u015fi, astfel, nu mai poate aduce bucurie, dar este r\u0103spl\u0103tit\u0103 pentru frumuse\u0163ea \u015fi sensibilitatea sufletului ei \u00een \u201ecerul p\u0103pu\u015filor de lemn\u201d:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eIar din cerul p\u0103pu\u015filor de lemn, cel mai venerabil dintre Pulcineli, ce s-a v\u0103zut vreodat\u0103, \u00eei \u00eentinse m\u00e2inile sale \u015fi-l atrase c\u0103tre d\u00e2nsul. O lumin\u0103 str\u0103lucitoare \u00eel \u00eenv\u0103lui din toate p\u0103r\u0163ile \u015fi, cu totul schimbat la fa\u0163\u0103, Pulcinel \u00ee\u015fi l\u0103s\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt masca \u015fi sforicelele, zbur\u00e2nd \u00eenaripat acolo unde nu mai e nici necaz, nici spaim\u0103, nici fric\u0103, nici ingratitudine, nici ru\u015fine, \u015fi unde totu\u015fi e loc mic chiar pentru cel mai umil Pulcinel, adeseori loc mai presus dec\u00e2t pentru doamnele \u00eembr\u0103cate \u00een m\u0103tase, ce nu au fost dec\u00e2t frumoase, dar care nu \u015fi-au dat osteneal\u0103 s\u0103 \u00eenveseleasc\u0103 pe copii, cum a f\u0103cut Pulcinel cel neb\u0103gat \u00een seam\u0103.\u201d[74]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Reginei Elisabeta destinul \u00eei ofer\u0103 deja pe p\u0103m\u00e2nt o r\u0103splat\u0103 pentru devotamentul, eforturile \u015fi jertfele sale fa\u0163\u0103 de \u0163ar\u0103 \u015fi regele ei. \u00cen ciuda suferin\u0163elor \u015fi dezam\u0103girilor pricinuite de \u201eafacerea V\u0103c\u0103rescu\u201d, Regele Carol I lupt\u0103 cu r\u0103bdare \u015fi convingere pentru a o readuce pe regin\u0103 \u00eenapoi din exil, asigur\u00e2nd-o mereu, prin cuvinte pline de tandre\u0163e, de loialitatea \u015fi dragostea sa. Dar, la r\u00e2ndul s\u0103u, o roag\u0103 pe regin\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 el singur poart\u0103 \u00eentreaga r\u0103spundere pentru familia sa, iar ca suveran pentru dinastia \u0163\u0103rii. Din scrisoarea Regelui Carol I c\u0103tre Regina Elisabeta, din 16\/ 28 februarie 1892, din Bucure\u015fti:<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eNimeni nu \u015ftie mai bine ca mine c\u00e2t de fin\u0103 \u015fi sensibil\u0103 e\u015fti \u015fi c\u00e2t de u\u015for un cuv\u00e2nt aspru taie ad\u00e2nc \u00een inima ta. \u00cens\u0103 mari sunt datoriile pe care trebuie s\u0103 le \u00eendeplinesc \u015fi, pe deasupra, \u015fi mai mare este r\u0103spunderea pe care o am fa\u0163\u0103 de \u0163ar\u0103 \u015fi \u00eentreaga Europ\u0103. C\u0103ci eu singur sunt r\u0103spunz\u0103tor \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu \u015fi \u00een fa\u0163a lumii pentru tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een familia mea \u015fi \u00een poporul meu. Astfel, multe ar trebui tu s\u0103 judeci cu mai mult\u0103 indulgen\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 nu pui asupra vie\u0163ii noastre o m\u0103sur\u0103 prea obi\u015fnuit\u0103, c\u0103ci noi suntem chema\u0163i s\u0103 \u00eendeplinim o misiune mare \u015fi s\u0103 consolid\u0103m ceea ce am construit \u015fi reu\u015fit.\u201d[75]<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Astfel, \u015fi povestea exilului Reginei Elisabeta cap\u0103t\u0103 un sf\u00e2r\u015fit bun, Regele Carol I reu\u015find s\u0103 \u00eei ofere reginei sale posibilitatea de a reveni \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi al\u0103turi de el pe tronul Rom\u00e2niei, p\u0103\u015find dreapt\u0103 \u015fi semea\u0163\u0103 precum o regin\u0103 din poveste.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Note<\/p>\n

[1]<\/a> Vezi \u00een: Regele Carol I al Rom\u00e2niei: Jurnal<\/em>, volumul 2: 1888-1891, stabilirea textului, traducere din limba german\u0103, cuv\u00e2nt introductiv \u015fi note de Vasile Docea, Bucure\u015fti: Polirom, 2014, p. 257 \u015fi p. 305.<\/p>\n

[2]<\/a> Vezi \u00een: Lucre\u0163ia Carandino-Platamona: Carmen Sylva. Prima Regin\u0103 a Rom\u00e2niei<\/em>, Bucure\u015fti: Editura Ziarului Universul, 1936, p. 74 \u015fi 307.<\/p>\n

[3]<\/a> Sursa: Arhivele Na\u0163ionale ale Rom\u00e2niei (\u00een continuare: ANR), fond Casa Regal\u0103, personale, Regele Carol I, coresponden\u0163a familie, VD-619. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[4]<\/a> Vezi \u00een: Regele Carol I al Rom\u00e2niei: Jurnal<\/em>, volumul 2, 2014, pp. 246-262, p. 281.<\/p>\n

[5]<\/a> Ibi: astfel \u00eel alinta Regina Elisabeta pe Regele Carol I \u00eencep\u00e2nd cu anul 1872, probabil o prescurtare a cuv\u00e2ntului german \u201eLieber\u201c (dragule) folosit\u0103 de fiica lor, Principesa Maria a Rom\u00e2niei (1870-1874), la vremea aceea \u00een v\u00e2rst\u0103 de doi ani.<\/p>\n

[6]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-620. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[7]<\/a> Regele Carol I al Rom\u00e2niei: Jurnal<\/em>, volumul 2, pp. 275-276.<\/p>\n

[8]<\/a> \u201eH.V.\u201c: H\u00e9l\u00e8ne Vacaresco (Elena V\u0103c\u0103rescu).<\/p>\n

[9]<\/a> ANR, fond Casa Regal\u0103, personale, Regina Elisabeta, coresponden\u0163a familie, VD-16. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[10]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD\u2011624\u201137. \u00cen scris cursiv: \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u00een scrisoarea original\u0103 Reginei Elisabeta. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[11]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD\u2011624\u201142. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[12]<\/a> \u00cen cadrul proiectului de editare a coresponden\u0163ei primei perechi regale Elisabeta \u015fi Carol I din Arhivele Na\u0163ionale ale Rom\u00e2niei (Bucure\u015fti), \u00een preg\u0103tire la editura Ibidem din Stuttgart (pentru edi\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 complet\u0103 \u00een limba german\u0103, \u00een dou\u0103 volume, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 de Silvia Irina Zimmermann) \u015fi la editura Humanitas din Bucure\u015fti (pentru edi\u0163ia selectiv\u0103 tradus\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103 de Silvia Irina Zimmermann \u015fi Romani\u0163a Constantinescu).<\/p>\n

[13]<\/a> Shona Kallestrup: Art and Design in Romania. 1866-1927. Local and International Aspects of the Search for National Expression<\/em>, New York: Columbia University Press, 2006, p. 73.<\/p>\n

[14]<\/a> M. \u2013 prescurtare pentru \u201eMonsieur\u201c.<\/p>\n

[15]<\/a> G. Bengesco [George respectiv Gheorghe Bengescu]: Carmen Sylva intime<\/em>, Paris: Felix Juven, 1905, p. 181.<\/p>\n

[16]<\/a> Carandino-Platamona (1936), p. 307. Cota actual\u0103 a exemplarului c\u0103r\u0163ii Monsieur Hampelmann<\/em> [1898] din Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne este: B.A.R. II 486617.<\/p>\n

[17]<\/a> Carmen Sylva: Monsieur Policinelle<\/em>, \u00een: Le Gaulois<\/em>, dimanche 2 octombre 1898, anul 33, seria a 3-a, nr. 6146, pagina 1.<\/p>\n

[18]<\/a> O poveste de Carmen Sylva<\/em>, \u00een: Familia<\/em>, nr. 40, 4\/16 octombrie 1898, Anul 34,\u00a0 rubrica: Literatur\u0103<\/em>, p. 478.<\/p>\n

[19]<\/a> Gabriel Badea-P\u0103un: Carmen Sylva. Uimitoarea regin\u0103 Elisabeta a Rom\u00e2niei<\/em>, traducere din francez\u0103 de Irina-Margareta Nistor, Bucure\u015fti: Humanitas, 2003, nota 21 la pagina 198. \u00cen edi\u0163ia a III-a din 2010 g\u0103sim aceea\u015fi men\u0163ionare \u00een nota 34 la pagina 226, de asemenea, men\u0163ion\u0103ri la paginile 219 \u015fi 223.<\/p>\n

[20]<\/a> Gabriel Badea-P\u0103un: Carmen Sylva reine Elisabeth de Roumanie<\/em>, Versailles: Via romana, 2011, p. 161. De asemenea, la p. 159.<\/p>\n

[21]<\/a> Gabriel Badea-P\u0103un: Carmen Sylva. K\u00f6nigin Elisabeth von Rum\u00e4nien – eine rheinische Prinzessin auf Rum\u00e4niens Thron<\/em>. [Regina Elisabeta \u2013 o prin\u0163es\u0103 renan\u0103 pe tronul Rom\u00e2niei], traducere \u00een limba german\u0103 \u015fi postfa\u0163\u0103 de Silvia Irina Zimmermann, Stuttgart: ibidem-Verlag, 2011, pp. 197, 200-201 \u015fi \u00een nota 46 la pagina 203.<\/p>\n

[22]<\/a> Vezi \u00een: Gabriel Badea-P\u0103un: Mecena \u015fi comanditari. Art\u0103 \u015fi mesaj politic<\/em>, traducere din limba francez\u0103 de Laura Gu\u0163anu, Bucure\u015fti: Noi Media Print, f.a. [2010], pp. 76-105. Articolul \u00een limba francez\u0103 Jean-Jules-Antoine <\/em>Lecomte du Nou\u00ff (1842-1923) \u00e1 la cour royale de Roumanie<\/em> a ap\u0103rut \u00een Bulletin de la Soci\u00e9t\u00e9 de l\u2019Histoire de l\u2019art fran\u00e7ais<\/em>, 2005, Paris, pp. 257-281.<\/p>\n

[23]<\/a> Badea-P\u0103un: Mecena<\/em>, p. 79.<\/p>\n

[24]<\/a> Roger Diederen: From Homer to the Harem. The Art of Jean Lecomte du Nou\u00ff<\/em>, New York, Dahesh Museum of Art, 2004, pp. 48-49. Vezi \u00een: Badea-P\u0103un: Mecena<\/em>, nota 6 la p. 100.<\/p>\n

[25]<\/a> Guy de Montgailhard: Lecomte du No\u00fcy<\/em>, pr\u00e9fac\u00e9 par Henri Bouchot, Paris: Lahure, 1906, Kapitel IX: En Roumanie<\/em>, S. 65-74. Vezi \u00een: Badea-P\u0103un, Mecena<\/em>, nota 8 la p. 100.<\/p>\n

[26]<\/a> Badea-P\u0103un, Mecena<\/em>, p. 94. Alte men\u0163ion\u0103ri ale c\u0103r\u0163ii Monsieur Hampelmann<\/em> la p. 45 \u015fi 101.<\/p>\n

[27]<\/a> Carmen Sylva: Fluturi s\u0103rut\u00e2ndu-se. Cuget\u0103ri \u015fi poezii<\/em>, edi\u0163ie \u015fi cronologie de Gabriel Badea-P\u0103un, Bucure\u015fti: Curtea Veche, 2013, p. 34.<\/p>\n

[28]<\/a> Biblioteca Na\u0163ional\u0103 a Rom\u00e2niei: CR XIX III 288, (II 99847), Inventar-Nr: C54344\/1973.<\/p>\n

[29]<\/a> http:\/\/www.europeana.eu\/portal\/de\/record\/9200460\/oai_digitool_bibnat_ro_678916, accesat \u00een 28.02.2017.<\/p>\n

[30]<\/a> Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne: II. 486617. Mul\u0163umesc Doamnei Dr. Delia B\u0103l\u0103ican pentru informa\u0163ie.<\/p>\n

[31]<\/a> Zimmermann: Carmen Sylva (<\/em>2013), explica\u0163a la imaginea Monsieur Hampelman<\/em> \u00een album, f\u0103r\u0103 num\u0103r de pagin\u0103.<\/p>\n

[32]<\/a> Silvia Irina Zimmermann: \u201eIch aber sollte ein Dichter werden, das war der wahre Beruf\u201c – Legitimation literarischer T\u00e4tigkeit und \u00f6ffentlicher Auftritt als Schriftstellerin<\/em> [\u201eEu am devenit poet\u0103, aceasta a fost menirea mea adev\u0103rat\u0103\u201c. Legitimarea crea\u0163iei literare \u015fi apari\u0163ia reginei \u00een public ca scriitoare], \u00een: Silvia Irina Zimmermann\/ Edda Binder-Iijima (Hg.): \u201eIch werde noch vieles anbahnen.\u201c Carmen Sylva, die Schriftstellerin und erste K\u00f6nigin von Rum\u00e4nien im Kontext ihrer Zeit<\/em> [\u201eVoi deschide multe c\u0103i\u201c \u2013 Carmen Sylva, scriitoarea \u015fi prima regin\u0103 a Rom\u00e2niei \u00een contextul timpului ei]. Schriftenreihe der Forschungsstelle Carmen Sylva \u2013 F\u00fcrstlich Wedisches Archiv, Band 2 [Colec\u0163ia Centrului de Cercetare Carmen Sylva\/ Arhiva Princiar\u0103 de Wied, volumul 2], Stuttgart: ibidem-Verlag, 2015, p. 110.<\/p>\n

[33]<\/a> Aus Carmen Sylvas K\u00f6nigreich<\/em>. Gesammelte M\u00e4rchen und Geschichten f\u00fcr Kinder und Jugendliche von Carmen Sylva (K\u00f6nigin Elisabeth von Rum\u00e4nien, geborene Prinzessin zu Wied, 1843-1916)<\/em> [Din Regatul Carmen-Sylvei. Pove\u015ftile \u015fi povestirile lui Carmen Sylva pentru copii \u015fi adolescen\u0163i]. Edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103 \u015fi prefa\u0163\u0103 de Silvia Irina Zimmermann, 2 volume (volumul 1: Rum\u00e4nische M\u00e4rchen und Geschichten<\/em> [Pove\u015fti \u015fi povestiri rom\u00e2ne\u015fti], volumul 2: M\u00e4rchen einer K\u00f6nigin <\/em>[Pove\u015ftile unei regine]), Stuttgart: ibidem-Verlag, 2013. Numele Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nou\u00ff apare aici \u00een volumul 1 la pagina 32, iar \u00een volumul 2 la paginile 18, 20 \u015fi 30.<\/p>\n

[34]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-619. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[35]<\/a> Staatsbibliothek zu Berlin: 53 MA 501800.<\/p>\n

[36]<\/a> http:\/\/gso.gbv.de\/DB=2.1\/PPNSET?PPN=402219295, accesat \u00een 28.02.2017.<\/p>\n

[37]<\/a> Traducerea noastr\u0103 dup\u0103 originalul din englez\u0103 din: Elizabeth Burgoyne: Carmen Sylva. Queen and Woman<\/em>, London: Eye & Spottiswoode, 1941, nota 1, p. 180.<\/p>\n

[38]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-482. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann<\/p>\n

[39]<\/a> Bernd Willscheid: Carmen Sylva im Portr\u00e4t. Bildnisse der rum\u00e4nischen K\u00f6nigin f\u00fcr Neuwied<\/em> [Carmen Sylva \u00een portret. Tablourile reginei Rom\u00e2niei pentru Neuwied] \u00een: Willscheid (coord.): Carmen Sylva<\/em>, 2016, pp. 50-79, \u00eendeosebi la pp. 56-57 \u015fi p. 68.<\/p>\n

[40]<\/a> Ibidem, S. 57.<\/p>\n

[41]<\/a> Ibidem, S. 68.<\/p>\n

[42]<\/a> Karl Harder (1820-1898) fusese preotul bisericii de menoni\u0163i din Neuwied din 1857 p\u00e2n\u0103 \u00een 1868 \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor al copiilor familiei princiare de Wied. Regina Elisabeta p\u0103strase leg\u0103tura cu el printr-o coresponden\u0163\u0103 care a durat p\u00e2n\u0103 la moartea acestuia \u00een anul 1898.<\/p>\n

[43]<\/a> Gijsbert van Tienhoven (1841-1914) fusese \u00een anii 1880-1891 primarul ora\u015fului Amsterdam.<\/p>\n

[44]<\/a> ANR, Carol I, VD-520. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[45]<\/a> Vezi: Burgoyne: Carmen Sylva<\/em>, p. 180. De asemenea \u00een: Regele Carol I al Rom\u00e2niei: Jurnal<\/em>, volumul 2, passim.<\/p>\n

[46]<\/a> Vezi: Montgailhard (1906), pp. 65-74; Diederen (2004), pp. 48-49; Badea-P\u0103un, Mecena<\/em>, p. 79.<\/em><\/p>\n

[47]<\/a> Regele Carol I al Rom\u00e2niei: Jurnal<\/em>, volumul 2, p. 281.<\/p>\n

[48]<\/a> Henri R\u00e9voil (1822-1900), arhitect francez.<\/p>\n

[49]<\/a> Ioan Emanoil Florescu, (1819-1893), general rom\u00e2n, om politic, fost ministru de r\u0103zboi, \u00een anul 1891 prim-ministru.<\/p>\n

[50]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-529. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[51]<\/a> \u201ePeinture de cama\u00efeu\u201c, pictur\u0103 ton \u00een ton. \u00cen scris cursiv: \u00een francez\u0103 \u00een scrisoarea original\u0103 a Reginei.<\/p>\n

[52]<\/a> Dr. Scharrenbroich, medicul Reginei Elisabeta la Pallanza.<\/p>\n

[53]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-535. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[54]<\/a> Vezi mai pe larg \u00een: Carmen T\u0103n\u0103soiu: Evanghelia de la Curtea de Arge\u015f scris\u0103 \u015fi pictat\u0103 de Regina Elisabeta a Rom\u00e2niei<\/em>, \u00een: Catedrala Manastirii Arge\u015fului. Crestoma\u0163ie de studii \u015fi documente<\/em>, Curtea de Arge\u015f: Editura Arhiepiscopiei Arge\u015fului \u015fi Muscelului, 2017, pp. 94-125. Mul\u0163umesc Doamnei Dr. Carmen T\u0103n\u0103soiu pentru informa\u0163ie.<\/p>\n

[55]<\/a> Regina Elisabeta se orienteaz\u0103 \u00een prelucrarea ei literar\u0103 a motivului Manole dup\u0103 Legenda Monastirii Arge\u015fului<\/em> de Vasile Alecsandri. Vezi: Vasile Alecsandri: Opere<\/em>, Bd. III., Poezii. Poezii poporale ale rom\u00e2nilor, adunate \u015fi \u00eentocmite de Vasile Alecsandri<\/em>, Bucure\u015fti: Editura pentru literatur\u0103, 1966, [Scriitori rom\u00e2ni], pp. 212-222. Mai pe larg despre piesa de teatru Meister Manole<\/em> (Me\u015fterul Manole) a lui Carmen Sylva \u00een: Silvia Irina Zimmermann: Die dichtende K\u00f6nigin. Elisabeth, Prinzessin zu Wied, K\u00f6nigin von Rum\u00e4nien, Carmen Sylva (1843-1916). Selbstmythisierung und prodynastische \u00d6ffentlichkeitsarbeit durch Literatur <\/em>[Regina poet\u0103. Automitizare \u015fi comunicare dinastic\u0103 prin literatur\u0103], [tez\u0103 de doctorat: Universit\u00e4t Marburg, 2003), ibidem-Verlag, Stuttgart, 2010, pp. 107-108 \u015fi p. 158.<\/p>\n

[56]<\/a> Carmen Sylva: Meister Manole<\/em>, Bonn: Strauss, 1892, din prefa\u0163\u0103 (traducerea noastr\u0103).<\/p>\n

[57]<\/a> Vl\u0103descu, general rom\u00e2n, o \u00eenso\u0163e\u015fte pe Regina Elisabeta \u00een Italia, \u00een primul an de exil 1891\/92.<\/p>\n

[58]<\/a> Prin\u0163ul Karl de Salm-Horstmar (1830-1909).<\/p>\n

[59]<\/a> Ecaterina (Cathrine) Theodori, fiica medicului Casei Regale, Iuliu Theodori (1834-1919), o \u00eenso\u0163e\u015fte pe Regina Elisabeta \u00een Italia, \u00een primul an de exil 1891\/92.<\/p>\n

[60]<\/a> Zoe Sturdza (1848-1920), so\u0163ia ministrului rom\u00e2n Dimitrie A. Sturdza (1833-1914), doamn\u0103 de onoare a Reginei Elisabeta \u00een Italia, \u00een primul an de exil 1891\/92.<\/p>\n

[61]<\/a> \u201eIspitirea sf\u00e2ntului Anton\u201c, poem epic de Gustave Flaubert.<\/p>\n

[62]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-536. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[63]<\/a> August Bungert (1845-1915), compozitor german \u015fi prieten al Reginei Elisabeta. A pus pe note mai multe poezii ale reginei.<\/p>\n

[64]<\/a> \u00cen Pallanza, Regina Elisabeta public\u0103 volumul de poezii: Carmen Sylva: Weihnachtskerzchen von Pallanza<\/em> [Lum\u00e2n\u0103rele din Pallanza], Pallanza: Vercellini, 1891.<\/p>\n

[65]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-539. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[66]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-541. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[67]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-542. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[68]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-543. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[69]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-544. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[70]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-546. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[71]<\/a> Aceasta mas\u0103 cu un blat de marmur\u0103 cu motive religioase, pictate de regin\u0103 la Segenhaus, se afl\u0103 la Castelul Pele\u015f, Nr. Inv. 9007, vezi: Regina Elisabeta a Rom\u00e2niei. Un secol de eternitate<\/em>.\/ Queen Elisabeth of Romania. A Century of Eternity. <\/em>Catalogul expoz\u0163iei Muzeului Na\u0163ional Pele\u015f, Sinaia, 2016, p. 207.<\/p>\n

[72]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-555. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[73]<\/a> ANR, Regele Carol I, VD-606. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n

[74]<\/a> Monsieur Hampelmann<\/em> von Carmen Sylva und Lecomte du Nou\u00ff, f.a. [Bucure\u015fti: Carol G\u00f6bl, 1898], pp. 33-34. \u00cen volumul de fa\u0163\u0103: pp. 116 \u015fi 119.<\/p>\n

[75]<\/a> ANR, Regina Elisabeta, VD-18. Traducere din german\u0103 de Silvia Irina Zimmermann.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Monsieur Hampelmann (Domnul Pulcinel) \u2013 o poveste a Reginei Elisabeta a Rom\u00e2niei (Carmen Sylva) ilustrat\u0103 de arhitectul Casei regale, Andr\u00e9 Lecomte du Nou\u00ff\u00a0 Silvia Irina Zimmermann   Fire romantic\u0103, sensibil\u0103, pasionat\u0103 de frumos, deosebit de creativ\u0103 \u015fi plin\u0103 de entuziasm pentru ideea unei misiuni al\u0103turi de augustul ei so\u0163 pe tronul Rom\u00e2niei, Regina Elisabeta \u015fi-a…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":228,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1,6],"tags":[17,10,12,14,18,9,11,13,15,16],"class_list":["post-224","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-allgemein","category-publikation","tag-andre-lecomte-du-nouy","tag-carmen-sylva","tag-domnul-pulcinel","tag-exil","tag-jean-lecomte-du-nouy","tag-lecomte-du-nouy","tag-monsieur-hampelmann","tag-poveste","tag-regina-elisabeta","tag-romania"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/224","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=224"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/224\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":231,"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/224\/revisions\/231"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/228"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=224"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=224"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sizimmermann.de\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=224"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}